ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5699/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 29

ianuarie 2003, Tribunalul Sibiu a dispus amânarea executării pedepsei de 3 ani

și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 61 din 21 martie 2001

aplicată condamnatului

M.I.

de către același tribunal, pe o

perioadă de 4 luni, respectiv până la 29 mai 2003. S-a motivat, de către

instanță, că, potrivit expertizei medicale efectuate, în cauză, acesta suferă

de afecțiuni pentru care necesită operația în rețeaua sanitară a Ministerului

Sănătății și Familiei, intervenție pentru care s-a fixat data de 15 aprilie

2003.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, prin decizia nr. 181/ A din 27 mai 2003, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a casat hotărârea atacată și, după

rejudecare, a respins, ca neîntemeiată, cererea de amânare a executării

pedepsei.

Împotriva ultimei hotărâri, M.I. a

declarat recurs, solicitând casarea acesteia și amânarea executării pedepsei.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit art. 453

1

lit.

a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când se

constată, pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o

boală, care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În cauză, au fost efectuate 2

expertize medico-legale, de către Serviciul județean de Medicină Legală Sibiu

și, respectiv, de Institutul Național de Medicină Legală.

Prima expertiză apreciază că

intervenția chirurgicală este necesară dar nu vitală, iar regimul alimentar și

tratamentul medicamentos, în vederea operației, pot fi aplicate în condiții de

spitalizare la Spitalul Penitenciar Jilava.

În cea de a doua expertiză se

precizează că pentru tratarea bolii se impune internarea într-o unitate

medicală cu profil de chirurgie digestivă superioară, iar în cazul în care

condamnatul acceptă efectuarea operației recomandate, se propune un interval de

amânarea executării pedepsei pe aproximativ 4 luni de zile.

Nici unul din actele medicale nu

menționează însă că boala de care suferă condamnatul îl pune, pe acesta, în

imposibilitatea de a putea executa pedeapsa, astfel cum prevăd, imperios,

prevederile art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Pe de altă parte, se constată că

recurentul a fost programat pentru efectuarea operației la data de 15 aprilie

2003, perioadă în care acesta se găsea în stare de libertate (acesta fiind

liber și la judecarea recursului).

Împrejurarea că revizuientul nu a

efectuat nici o operație la termenul fixat și nici, ulterior, nu i-a fost fixat

vreun termen pentru intervenție chirurgicală, demonstrează că acesta nu se

găsește în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Dacă starea sănătății sale o va

impune, pe baza unor noi acte doveditoare, condamnatul poate formula o cerere

de întreruperea executării pedepsei.

În raport de cele expuse, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.I., împotriva deciziei penale nr. 181 din 27 mai 2003

a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

decembrie 2003.