ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5699/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 29 ianuarie 2003, Tribunalul Sibiu a dispus amânarea executării pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 61 din 21 martie 2001 aplicată condamnatului M.I. de către același tribunal, pe o perioadă de 4 luni, respectiv până la 29 mai 2003. S-a motivat, de către instanță, că, potrivit expertizei medicale efectuate, în cauză, acesta suferă de afecțiuni pentru care necesită operația în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și Familiei, intervenție pentru care s-a fixat data de 15 aprilie 2003. Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia nr. 181/ A din 27 mai 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a casat hotărârea atacată și, după rejudecare, a respins, ca neîntemeiată, cererea de amânare a executării pedepsei.

Împotriva ultimei hotărâri, M.I. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și amânarea executării pedepsei. Recursul declarat nu este fondat. Potrivit art. 453 1 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când se constată, pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală, care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În cauză, au fost efectuate 2 expertize medico-legale, de către Serviciul județean de Medicină Legală Sibiu și, respectiv, de Institutul Național de Medicină Legală. Prima expertiză apreciază că intervenția chirurgicală este necesară dar nu vitală, iar regimul alimentar și tratamentul medicamentos, în vederea operației, pot fi aplicate în condiții de spitalizare la Spitalul Penitenciar Jilava.

În cea de a doua expertiză se precizează că pentru tratarea bolii se impune internarea într-o unitate medicală cu profil de chirurgie digestivă superioară, iar în cazul în care condamnatul acceptă efectuarea operației recomandate, se propune un interval de amânarea executării pedepsei pe aproximativ 4 luni de zile. Nici unul din actele medicale nu menționează însă că boala de care suferă condamnatul îl pune, pe acesta, în imposibilitatea de a putea executa pedeapsa, astfel cum prevăd, imperios, prevederile art. 453 lit. a) C. proc. pen. Pe de altă parte, se constată că recurentul a fost programat pentru efectuarea operației la data de 15 aprilie 2003, perioadă în care acesta se găsea în stare de libertate (acesta fiind liber și la judecarea recursului).

Împrejurarea că revizuientul nu a efectuat nici o operație la termenul fixat și nici, ulterior, nu i-a fost fixat vreun termen pentru intervenție chirurgicală, demonstrează că acesta nu se găsește în imposibilitate de a executa pedeapsa. Dacă starea sănătății sale o va impune, pe baza unor noi acte doveditoare, condamnatul poate formula o cerere de întreruperea executării pedepsei. În raport de cele expuse, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I., împotriva deciziei penale nr. 181 din 27 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2003.