ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1347/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 449 din 19 august 2004, Tribunalul Brașov a respins cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul Z.C. cu referire la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 101/2001 a Tribunalului Brașov. Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în sistemul penitenciar. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul Z.C., susținând că suferă de boli grave, care nu permit executarea unei pedepse privative de libertate. Prin decizia penală nr. 380 din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.

În motivarea soluției, instanța de apel a apreciat că menținerea în libertate din punct de vedere medical a condamnatului nu are nici o justificare față de concluziile raportului de expertiză medico-legală. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul Z.C., solicitând prin motivele scrise depuse la dosar, admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. și, pe fond, admiterea cererii condamnatului și amânarea în continuare a executării pedepsei în raport de afecțiunile pe care acesta le prezintă întrucât în regim de detenție nu sunt posibilități pentru a fi tratat corespunzător. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele: Analizând concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală, efectuat în cauză, în urma reexaminării condamnatului Z.C., se constată că patologia pe care o prezintă acesta permite acordarea asistenței medicale în cadrul rețelei sanitare a D.G.P.

și, deci, menținerea în libertate a acestuia, din punct de vedere exclusiv medical, a fost considerată că ar fi nejustificată. Așa încât, nu există nici un temei legal pentru amânarea executării pedepsei, în raport de cerințele art. 453 lit. a) C. proc. pen. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 380 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2005.