ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1347/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 449

din 19 august 2004, Tribunalul Brașov a respins cererea de amânare a executării

pedepsei formulată de condamnatul Z.C. cu referire la pedeapsa de 5 ani și 4

luni închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 101/2001 a

Tribunalului Brașov.

Pentru a dispune astfel,

instanța a constatat că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate

în sistemul penitenciar.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul Z.C., susținând că suferă de boli grave, care nu

permit executarea unei pedepse privative de libertate.

Prin decizia penală nr. 380

din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de prima instanță.

În motivarea soluției, instanța

de apel a apreciat că menținerea în libertate din punct de vedere medical a

condamnatului nu are nici o justificare față de concluziile raportului de

expertiză medico-legală.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs condamnatul Z.C., solicitând prin motivele scrise depuse la

dosar, admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivul prevăzut de

art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. și, pe fond, admiterea

cererii condamnatului și amânarea în continuare a executării pedepsei în raport

de afecțiunile pe care acesta le prezintă întrucât în regim de detenție nu sunt

posibilități pentru a fi tratat corespunzător.

Verificând actele dosarului

cauzei, Curtea constată următoarele:

Analizând concluziile

raportului de nouă expertiză medico-legală, efectuat în cauză, în urma

reexaminării condamnatului Z.C., se constată că patologia pe care o prezintă

acesta permite acordarea asistenței medicale în cadrul rețelei sanitare a

D.G.P. și, deci, menținerea în libertate a acestuia, din punct de vedere

exclusiv medical, a fost considerată că ar fi nejustificată.

Așa încât, nu există nici un

temei legal pentru amânarea executării pedepsei, în raport de cerințele art.

453 lit. a) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 380 din 27

octombrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 februarie 2005.