ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3318/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată, condamnatul

S.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii aplicată prin

sentința penală nr. 129/2003 a Tribunalului Brașov, în motivarea cererii

arătând că are probleme de sănătate.

Prin sentința penală nr. 94 din 19

februarie 2004, Tribunalul Brașov a respins cererea formulată de condamnatul

S.I., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii sale de întrerupere a

executării pedepsei, motivând că suferă de afecțiuni care îl pun în

imposibilitate de a executa pedeapsa în regim de detenție.

Prin decizia penală nr. 116 din 7

aprilie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima

instanță.

Împotriva deciziei a declarat recurs

condamnatul S.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și,

rejudecând, întreruperea executării pedepsei din motive medicale.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

În cauză s-a efectuat raportul de

expertiză medico-legală nr. 269 din 17 februarie 2004 al Serviciului Județean

de Medicină Legală Brașov ale cărui concluzii sunt, în sensul că numitul S.I.

suferă de pneumonie interstițială și poate fi tratat în rețeaua sanitară a

D.G.P.

Potrivit art. 455, raportat la art.

453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă

când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă

de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Analizând concluziile raportului de

expertiză medico-legală și având în vedere aceste dispoziții legale, se

constată că recursul condamnatului nu poate fi primit.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

În baza art. 192 C. proc. pen., va

fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 116 din 7 aprilie

2004 a Curții de Apel Brașov.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 iunie 2004.