ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3775/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 504/ F din 8 aprilie 2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul I.G. prin care a solicitat să se dispună întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 435 din 4 iulie 2000 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 818 din 16 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, motivând că afecțiunile de care suferă îl pun în imposibilitate de executare a pedepsei. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, pe baza concluziilor raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză că petentul condamnat I.G.

nu se află în imposibilitatea executării pedepsei, afecțiunile de care acesta suferă, respectiv spondilită anchilozantă, discopatie lombară și tulburare de personalitate de tip antisocial, pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. și ca urmare nefiind îndeplinite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., a respins cererea. Împotriva sentinței penale a declarat apel condamnatul I.G., solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu, desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, întrucât, așa cum rezultă și din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, petentul condamnat este grav bolnav. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 321/ A din 4 mai 2004, a respins apelul, ca nefondat, reținând că, în mod corect, s-a apreciat de către instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc.

pen., pentru a dispune întreruperea executării pedepsei, de vreme ce din raportul de expertiză medico-legală, rezultă că, afecțiunile condamnatului pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. și deci, nu se poate reține că acesta se află în imposibilitatea executării pedepsei. Împotriva deciziei penale, în termenul legal, a declarat recurs condamnatul I.G., reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie analizate și de instanța de apel și a solicitat să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare, avându-se în vedere starea gravă a sănătății sale. Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Din concluziile raportului medico-legal nr. 4420 din 03 din 31 martie 2004, rezultă că bolile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P., comisia apreciind că petentul condamnat nu se află în imposibilitatea executării pedepsei, considerente în raport de care și văzând și dispozițiile art. 455, coroborate cu cele ale art. 453 lit. a) C. proc. pen., Curtea constată cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei, neîntemeiată. Cum din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondat recursul declarat de condamnatul I.G. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 321 A din 4 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2004.