ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3082/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 16

februarie 2004, Tribunalul Giurgiu a respins, ca neîntemeiată, cererea

formulată de condamnatul D.G.A., prin care a solicitat întreruperea executării

pedepsei de 10 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 241

din 12 mai 1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin

decizia penală nr. 1297 din 13 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut ca motivele invocate de condamnat, respectiv că mama sa,

bătrână și bolnavă, locuiește singură într-un apartament de 4 camere, precum și

faptul că el suferă de mai multe afecțiuni, nu se încadrează în prevederile

art. 453 lit. a) și c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 227 din 29 martie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul condamnatului, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva menționatelor hotărâri,

condamnatul D.G.A. a declarat recurs solicitând întreruperea executării

pedepsei pentru motivele prevăzute de art. 453 lit. a) și c) C. proc. pen.,

reiterând motivele din cererea inițială și din apel.

Curtea, analizând hotărârile atacate

prin prisma motivelor invocate, constată că ambele instanțe au apreciat în mod

corect concluziile raportului medico-legal efectuat în cauză, în care se arată

că nu se justifică, din punct de vedere medical, întreruperea executării

pedepsei cerută de condamnat, asistența medicală, pentru afecțiunile de care

acesta suferă, putând fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a D.G.P.

Totodată, potrivit dispozițiilor

art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale,

executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat,

familie sau unitatea la care lucrează”.

Din datele dosarului, respectiv

referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul indicat de condamnat, a

reieșit că mama acestuia, în vârstă de 63 de ani, locuiește singură într-un

apartament de 4 camere, bine mobilat și curat întreținut, având un venit lunar

de 1.752.000 lei, anterior suferind o intervenție chirurgicală și ocazional

fiind ajutată de către vecini sau rude.

Pe baza datelor menționate,

instanțele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o

împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina

întreruperea executării pedepsei.

Ca atare, pentru considerentele

expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul D.G.A. împotriva deciziei penale nr. 227 din 29 martie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2004.