ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3082/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43 din 16 februarie 2004, Tribunalul Giurgiu a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul D.G.A., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 241 din 12 mai 1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1297 din 13 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut ca motivele invocate de condamnat, respectiv că mama sa, bătrână și bolnavă, locuiește singură într-un apartament de 4 camere, precum și faptul că el suferă de mai multe afecțiuni, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. a) și c) C. proc.

pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 227 din 29 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, însușindu-și argumentația instanței de fond. Împotriva menționatelor hotărâri, condamnatul D.G.A. a declarat recurs solicitând întreruperea executării pedepsei pentru motivele prevăzute de art. 453 lit. a) și c) C. proc. pen., reiterând motivele din cererea inițială și din apel. Curtea, analizând hotărârile atacate prin prisma motivelor invocate, constată că ambele instanțe au apreciat în mod corect concluziile raportului medico-legal efectuat în cauză, în care se arată că nu se justifică, din punct de vedere medical, întreruperea executării pedepsei cerută de condamnat, asistența medicală, pentru afecțiunile de care acesta suferă, putând fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a D.G.P.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează”. Din datele dosarului, respectiv referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul indicat de condamnat, a reieșit că mama acestuia, în vârstă de 63 de ani, locuiește singură într-un apartament de 4 camere, bine mobilat și curat întreținut, având un venit lunar de 1.752.000 lei, anterior suferind o intervenție chirurgicală și ocazional fiind ajutată de către vecini sau rude. Pe baza datelor menționate, instanțele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei.

Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.G.A. împotriva deciziei penale nr. 227 din 29 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2004.