ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2560/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5739/2003 la Tribunalul București, condamnatul M.A. a solicitat prelungirea întreruperii executării pedepsei de 15 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 197 din 16 noiembrie 1995 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că este grav bolnav, iar afecțiunile de care suferă îl pun în situația de a nu mai putea continua executarea pedepsei, în cauză impunându-se efectuarea, de urgență, a unor intervenții chirurgicale care nu se poate realiza decât în rețeaua sanitară din cadrul Ministerului Sănătății și Familiei.

În dovedirea cererii, condamnatul a depus la dosar mai multe acte medicale din care rezultă afecțiunile de care suferă. În cauză, pentru verificarea susținerilor condamnatului, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legală. În urma examinării condamnatului, prin raportul întocmit s-a concluzionat că, într-adevăr, acesta suferă de mai multe afecțiuni, dintre care unele grave și care ar necesita intervenție chirurgicală, dar că asistența medicală, pentru toate bolile menționate (și neoperatorie pentru cea cardio-vasculară) poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a D.G.P. cu condiția de a fi ferit de efort și de a se dispune periodic reevaluare în sfera cadio-vasculară.

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 156 din 3 februarie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat cu motivarea că, deși acesta suferă de multiple maladii din care unele grave și cu potențial de risc, din conținutul raportului de expertiză medico-legală, rezultă că riscul acestor afecțiuni asupra sănătății condamnatului sunt aceleași și în cazul în care se va continua executarea pedepsei, și dacă va fi lăsat în libertate, cu precizarea că pentru toate afecțiunile există posibilitatea tratamentului în rețeaua sanitară a D.G.P., cu respectarea întocmai a prescripțiilor medicale. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul M.A., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, fiind grav bolnav, rearestarea sa ar avea consecințe grave asupra sănătății sale, afecțiunile cardiace putând duce la deces.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 154/ A din 4 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că este incontestabil că apelantul suferă de afecțiuni cardiace care necesită intervenție chirurgicală, care nu se poate realiza decât în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și Familiei și că neefectuarea acestei intervenții care ar putea dura cca.

4 luni, ar putea avea drept consecință decesul bolnavului, dar din certificatele eliberate de biroul de executări penale și biletele de liberare din penitenciar rezultă că apelantului i s-a întrerupt de mai multe ori executarea pedepsei, începând cu anul 1997, iar din luna iulie 2002, se află în stare de libertate fără întrerupere și că, în toate aceste perioade a fost internat doar de trei ori pentru intervale scurte de timp, refuzând să se supună intervenției chirurgicale pentru care, de altfel, s-a și dispus întreruperea executării pedepsei, asumându-și riscul acestui refuz. S-a concluzionat că, din moment ce condamnatul a refuzat sistematic să se supună intervenției chirurgicale recomandate, pentru care a avut la dispoziție intervale mari de timp, cererea de prelungire a întreruperii executării este nejustificată și prin urmare, apelul nefondat.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul M.A., pe care a criticat-o referitor la faptul că, din moment ce din actele de la dosar rezultă cu certitudine că suferă de afecțiuni care îi pun în pericol viața, iar pentru cea cardio-vasculară este nevoie de intervenție chirurgicală ce se poate realiza numai în rețeaua sanitară din cadrul Ministerului Sănătății și Familiei, în mod greșit s-a dispus respingerea cererii formulate. Recursul declarat de condamnatul M.A. este nefondat. Așa cum au reținut și instanțele de fond și apel, nu se constată faptul că recurentul condamnat suferă de multiple afecțiuni din care unele grave, cu risc major pentru viață.

Cu toate acestea se constată că, deși în repetate rânduri și pentru perioade îndelungate de timp, condamnatul a beneficiat de întreruperea executării pedepsei, tocmai în ideea de a se opera pentru afecțiunea cardio-vasculară, în mod sistematic s-a sustras de la internare și efectuarea intervenției, asumându-și în acest fel toate consecințele ce decurg din aceasta. De altfel, din raportul medico-legal întocmit în cauză, se constată că, inclusiv pentru afecțiunea pentru care se impune intervenția chirurgicală, condamnatul poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare din cadrul D.G.P., cu respectarea medicației și celorlalte prescripții medicale. În consecință, pentru considerentele ce preced, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul M.A.

este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 154 A din 4 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2004.