ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3658/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 329 din 3

aprilie 2003 a Tribunalului București, a fost respinsă cererea condamnatului

M.C. de întrerupere a executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii de omor prin sentința penală nr. 60/1995 a aceluiași

tribunal.

Pentru a respinge cererea

condamnatului, instanța a reținut în baza raportului medico-legal efectuat, că

bolile de care acesta suferă, respectiv ateroscleroză, hipertensiune arterială,

dismorfie rinoseptală, surditate ușoară, nu îl pun în imposibilitate de a

continua executarea pedepsei și pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției

Generale a Penitenciarelor.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 261 din 6 mai 2003, a respins apelul declarat de

condamnat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate criticile

formulate în sensul că maladiile de care suferă ar fi grave și că ar justifica

întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul, care a susținut că este bolnav și că în mod greșit i-a fost

respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize

medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate

de a executa pedeapsa.

Potrivit raportului de expertiză

medico-legală aflat în dosar recurentul condamnat prezintă diagnosticul:

ateroscleroză obliterantă, membre pelvine stadiul II; hipertensiune arterială

esențială, bloc de ram drept minor; bronhopneumonie obstructivă cronică;

dismorfie rinoseptală posttraumatică și surditate ușoară; concluzionându-se că

printre aceste boli asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei

sanitare a Direcției Generale a Penitenciarelor și că întreruperea executării

pedepsei este nejustificată din punct de vedere medical.

Întrucât conform probei științifice

administrată în cauză, maladiile de care suferă condamnatul nu se încadrează în

dispozițiile imperative evocate, cererea de întrerupere a executării pedepsei a

fost respinsă de tribunal, soluția fiind corect confirmată în apel.

În consecință, constatând

neîntemeiate criticile formulate, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de condamnat ca

nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 261/ A din 6 mai

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2003.