ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2839/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1167 din 3 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul C.I. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere cererea condamnatului, vizând motive de sănătate și a dispus trimiterea lui la I.M.L., pentru efectuarea unei expertize de specialitate. Din concluziile Raportului de Expertiză Medico - Legală nr. AL 7177/2002, a rezultat că deținutul este sănătos și nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa. Nefiind întrunite cerințele art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța a respins cererea respectivă ca netemeinică.

Apelul declarat de condamnat a fost respins, prin decizia nr. 21 din 21 ianuarie 2003, a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva acestor soluții, apelantul a declarat recurs. Apărătorul acestuia a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârilor și după rejudecarea cauzei să se dispună întreruperea executării pedepsei, pe motive medicale. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei pe motive medicale se poate dispune, când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală, ce îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa în penitenciar. În speță, o asemenea probă a fost efectuată și instanțele au avut-o în vedere la pronunțarea hotărârii, când au concluzionat că cel condamnat este sănătos din punct de vedere clinic și nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Ca atare hotărârile sunt legale și temeinice, iar recursul prin care condamnatul solicită întreruperea executării pedepsei, în vederea efectuării unor analize și a unei noi expertize medico-legale, urmează să fie respins. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul C.I., împotriva deciziei nr. 21 din 21 ianuarie 2003, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2003.