ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 172/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 172/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M Â N I A
S-a luat în examinare
recursul declarat de
condamnatul C.D.P. împotriva deciziei penale nr.639 din 16 octombrie 2002 a
Curții de Apel București, secția I penală.
S-a
prezentat: condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat F.V. apărător
desemnat din oficiu.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
condamnatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii în acest sens.
Procurorul
a cerut respingerea recursului, ca nefondat, afecțiunile de care suferă
condamnatul putând fi tratate în rețeaua medicală a penitenciarelor.
Condamnatul
a fost de acord cu susținerile apărătorului.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.94 din 16 ianuarie 2002, Tribunalul București, secția a II-a
penală a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei
formulată de condamnatul C.D.P. dispunându-se obligarea petentului la plata
cheltuielilor judiciare către stat, din care 150.000 lei reprezintă onorariul
apărătorului din oficiu.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentul se află în
executarea unei pedepse de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
omor prevăzută de art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal dispusă
prin sentința penală nr.55 din 15 mai 1995 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și
rămasă definitivă prin neapelare.
Condamnatul
și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei prin starea precară a
sănătății sale.
Instanța
de fond a considerat că întreruperea executării pedepsei nu poate fi dispusă
întrucât bolile de care suferă condamnatul nu îl pun pe acesta în
imposibilitate de a executa pedeapsa.
Curtea
de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr.639/16 octombrie
2002 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
În
termen legal, condamnatul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia,
casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei pentru
rezolvarea problemelor sale de sănătate.
Examinând
recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
În
cauză,s-a efectuat o expertiză medico-legală cu privire la starea sănătății
condamnatului și la posibilitățile acestuia de a continua executarea pedepsei
în stare de detenție.
Din
raportul de expertiză medico-legală nr.A1/2294/13.08.2002 al Institutului
Național de Medicină Legală „Mina Minovici” rezultă că petentul suferă de o
serie de afecțiuni fizice care pot fi tratate însă în rețeaua sanitară a
Direcției Generale a Penitenciarelor.
În
aceste condiții, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile
art.455 și 453 lit.a Cod procedură penală, neexistând motive de întrerupere a
executării pedepsei, deoarece afecțiunile de care suferă recurentul nu îl pun
pe acesta în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Așa
fiind, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat conform art.385
15
pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând
și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de condamnatul C.D.P. împotriva
deciziei penale nr.639 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București,
secția I penală , ca nefondat.
Obligă
pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care
suma de 1500.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.