ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 172/2003

R O M Â N I A S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.D.P. împotriva deciziei penale nr.639 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. S-a prezentat: condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat F.V. apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul condamnatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii în acest sens. Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat, afecțiunile de care suferă condamnatul putând fi tratate în rețeaua medicală a penitenciarelor. Condamnatul a fost de acord cu susținerile apărătorului. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.94 din 16 ianuarie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.D.P.

dispunându-se obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care 150.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentul se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal dispusă prin sentința penală nr.55 din 15 mai 1995 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și rămasă definitivă prin neapelare. Condamnatul și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei prin starea precară a sănătății sale. Instanța de fond a considerat că întreruperea executării pedepsei nu poate fi dispusă întrucât bolile de care suferă condamnatul nu îl pun pe acesta în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr.639/16 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat. În termen legal, condamnatul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei pentru rezolvarea problemelor sale de sănătate. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. În cauză,s-a efectuat o expertiză medico-legală cu privire la starea sănătății condamnatului și la posibilitățile acestuia de a continua executarea pedepsei în stare de detenție. Din raportul de expertiză medico-legală nr.A1/2294/13.08.2002 al Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” rezultă că petentul suferă de o serie de afecțiuni fizice care pot fi tratate însă în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor.

În aceste condiții, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art.455 și 453 lit.a Cod procedură penală, neexistând motive de întrerupere a executării pedepsei, deoarece afecțiunile de care suferă recurentul nu îl pun pe acesta în imposibilitate de a executa pedeapsa. Așa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat conform art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală. Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de condamnatul C.D.P. împotriva deciziei penale nr.639 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală , ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 1500.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.