ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1016/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 14

februarie 2002, ce a fost pronunțată în dosarul nr. 4078/2001 al Tribunalului

București, secția I penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere

a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul

s.a.

aflat în prezent la Penitenciarul Jilava,

în executarea unei pedepse de 25 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută

de art. 174 raportat la art. 175 lit. i), combinat cu art. 176 lit. a) C.

pen.).

S-a constatat de către instanța de

fond, pe baza concluziilor expertizei medico-legale efectuată în cauză, că

starea de boală invocată de condamnat nu îl pune pe acesta în imposibilitatea

de a continua executarea pedepsei cu închisoare, întrucât afecțiunile ce le

prezintă nu sunt grave și pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale

a Penitenciarelor.

Împotriva acestei soluții a declarat

apel condamnatul, pentru nelegalitate și netemeinicie, pretinzând că bolile de

care suferă nu-i permit continuarea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 183/A din 16

aprilie 2002, ce a fost pronunțată în dosarul nr. 950/2002 al Curții de Apel

București, secția I penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de

condamnat.

Recursul declarat în cauză de către

condamnat, vizând nelegalitatea soluțiilor mai sus arătate a fost admis de

către Curtea Supremă de Justiție, care, prin decizia penală nr. 3969 din 24

septembrie 2002, ce a fost pronunțată în dosarul nr. 1848/2002 al secției

penale, a stabilit că în mod greșit a respins Curtea de Apel București apelul

declarat de condamnat prin referire la art. 455, raportat la art. 453 lit. c)

C. proc. pen., câtă vreme obiectul cauzei era cel prevăzut de art. 455,

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. Pe cale de consecință, dată fiind

omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra celor invocate de

condamnat, s-a decis casarea deciziei din apel și trimiterea cauzei la aceiași

instanță pentru rejudecarea apelului.

În apel, după casarea cu trimitere,

instanța a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, reținând că

expertiza medico-legală la care a fost supus condamnatul a concluzionat, în

sensul că maladiile de care suferă acesta, respectiv hepatopatie cronică și

tulburări de personalitate de tip antisocial nu îl pun în imposibilitatea de a

executa pedeapsa în regim de detenție.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și pe fond admiterea cererii sale

de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 455 combinat cu art.

453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă

când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă

de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa închisorii.

În cauză, expertiza medico-legală

efectuată de către o comisie de medici a concluzionat, în sensul că, recurentul

prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate de tip antisocial pentru care

se recomandă tratament sedativ la nevoie cu medicație prescrisă în regim

penitenciar și hepatopatie cronică pentru care nu necesită medicație

patogenică, ci doar trofice hepatice, ambele afecțiuni fiind tratabile în

rețeaua sanitară a D.G.P.

Față de concluziile acestei probe

științifice, singura probă pertinentă în cauză, Curtea constată, că în mod

corect instanțele au respins cererea condamnatului de întrerupere a executării

pedepsei închisorii formulată în temeiul art. 455 combinat cu art. 453 lit. a)

C. proc. pen.

Așa fiind, recursul declarat de

condamnat apare ca nefondat și va fi respins ca atare conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul, declarat de

condamnatul S.A. împotriva deciziei nr. 701 din 6 noiembrie 2002 a Curții de

Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

27 februarie 2003.