ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5594/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12/ F din 6

ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

respinsă, ca neîntemeiată, cererea pentru întreruperea executării pedepsei

închisorii formulată de condamnatul O.C.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a motivat că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A1/5694/2004

din 14 decembrie 2004 al I.M.L. Prof. Mina Minovici, condamnatul poate fi

tratat în rețeaua sanitară A.N.P., cu indicația de efectuare periodică a

consultului urologic.

Apelul declarat de condamnat care a

cerut să se constate că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 455

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, prin

decizia nr. 101/ A din 15 februarie 2005 pronunțată de secția I penală de la

Curtea de Apel București.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar O.C. a declarat recurs.

A depus acte și a cerut casarea hotărârilor, admiterea cererii și întreruperea

executării pentru ca să poată să se trateze într-un spital din rețeaua

Ministerului Sănătății.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când

se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o

boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa. În acest caz,

executarea pedepsei se întrerupe până când condamnatul se va găsi în situația

de a putea executa pedeapsa.

În raport de actele medico-legale

potrivit cărora O.C. nu suferă de o boală care să-l pună în imposibilitate de a

executa pedeapsa soluția adoptată de prima instanță și menținută în apel este

legală și temeinică.

În mod judicios s-a motivat că

existența unei boli nu determină automat întreruperea executării pedepsei și că

este necesar să se stabilească pe baza unei expertize medico-legale faptul că

boala împiedică executarea pedepsei în regim de detenție. Actele la care a

făcut referire condamnatul, bilete de internare și corespondența (răspuns la

niște cereri adresate A.N.P.) nu pot constitui temei al întreruperii executării

câtă vreme așa cum s-a reținut și prin hotărârile atacate, expertiza medico

legală nu confirmă susținerile condamnatului.

Așa fiind, urmează ca în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul O.C. împotriva deciziei penale nr. 101 din 15 februarie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

octombrie 2005.