ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4989/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4989/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 706 din 6
iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 43301/3/2005,
a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare
aplicată condamnatei C.A. prin sentința penală nr. 595/2005 a Tribunalului
București, secția I penală.
A obligat condamnata la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 43301/3/2005
pe rolul Tribunalului București, secția I penală, condamnata C.A. a solicitat
întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 595/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, invocând
prevederile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. pen.
Instanța de fond a reținut că
afecțiunile condamnatei pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P.,
împrejurare față de care cererea de întrerupere a executării pedepsei nu este
fondată.
Împotriva acestei sentințe,
condamnata a declarat apel, susținând că în mod greșit prima instanță i-a
respins cererea, neținând seama de starea gravă a sănătății sale.
Prin decizia penală nr. 532 din 12
iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost
respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata C.A.
A fost obligată apelanta condamnată
la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, a declarat recurs condamnata C.A. care a arătat că afecțiunile de care
suferă o pun în imposibilitatea de a executa, în continuare, pedeapsa.
Înalta Curte, examinând motivele de
recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385
6
alin. (1) C. proc.
pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Condamnata C.A. a solicitat
întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 595/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, invocând
prevederile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,
respectiv starea de sănătate precară, determinată de o serie de afecțiuni care
o pun în imposibilitatea continuării executării pedepsei.
La termenul de judecată din 16
decembrie 2005, instanța de fond a admis cererea formulată de condamnată
dispunând efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili
afecțiunile de care suferă condamnata și dacă acestea impun întreruperea
executării pedepsei.
Potrivit Raportului de expertiză
medico-legală nr. A.1/415 din 29 mai 2006 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici
București, condamnata C.A., prezintă mai multe afecțiuni, însă acestea pot fi
tratate în rețeaua sanitară a A.N.P. cu respectarea indicațiilor terapeutice.
În raport de aceste elemente, Înalta
Curte constată că hotărârile pronunțate de instanța de fond și apel, sunt
legale și temeinice.
Așa fiind, constatându-se că nu
există cazuri de casare ce trebuiesc luate în considerare din oficiu în temeiul
art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge
recursul condamnatei C.A. ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., va obliga recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata C.A. împotriva
deciziei penale nr. 532 din 12 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 120 lei noi cu
titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4
septembrie 2006.