ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 366/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

366 din 20 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 104/ F din

31 august 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul D.G. și a obligat pe condamnat la 1.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Instanța de fond analizând

materialul probator administrat în cauză a concluzionat că nu sunt îndeplinite

cerințele legii, respectiv prevederile art. 453 lit. a), raportat la art. 455 C.

proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul D.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de întrerupere, acesta

susținând că sunt îndeplinite cerințele legii și boala de care suferă îl pune

în imposibilitate de a executa în continuare pedeapsa.

Prin decizia penală nr. 751/ A

pronunțată în ședința publică de la 5 octombrie 2005 Curtea de Apel București, secția

I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Instanța de apel a reținut că în

cauză a fost administrată proba cu expertiza medico-legală care a concluzionat

că afecțiunile de sănătate ale condamnatului pot fi tratate în rețeaua sanitară

a A.N.P., nerezultând (și nici condamnatul nu a produs dovezi) că există vreun

impediment în tratarea afecțiunilor în rețeaua sanitară a A.N.P. S-a

concluzionat că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a încălcat

dispozițiile legale, fiind respectate și cerințele C.E.D.O.

Împotriva hotărârilor pronunțate a

declarat recurs condamnatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a arătat că recurentul suferă de boli care nu pot fi tratate în sistemul

penitenciarelor.

Recursul nu este fondat.

Condamnatul și-a fundamentat cererea

de întrerupere a executării pedepsei pe dispozițiile art. 453 lit. a), raportat

la art. 455 C. proc. pen.

Potrivit acestui text de lege, în

cazul în care se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat

suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa,

executarea pedepsei se întrerupe până când condamnatul se va găsi în situația

de a putea executa pedeapsa.

În mod corect instanțele au

concluzionat că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi admisă

cererea, deoarece expertiza medico-legală a stabilit că petentul – condamnat

suferă de mai multe afecțiuni de sănătate, dar acestea pot fi tratate în

rețeaua sanitară a A.N.P., cu respectarea indicațiilor terapeutice.

Instanțele au reținut că nu sunt

încălcate cerințele art. 3 din C.E.D.O., înlăturând apărarea condamnatului, ca

urmare a analizei probelor administrate în cauză.

Toate aceste considerente atrag

concluzia că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice și în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) va fi respins recursul

ca nefondat.

În temeiul art. 192 (2) C. proc.

pen., a fost obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.