ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 366/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 366 din 20 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 104/ F din 31 august 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul D.G. și a obligat pe condamnat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond analizând materialul probator administrat în cauză a concluzionat că nu sunt îndeplinite cerințele legii, respectiv prevederile art. 453 lit. a), raportat la art. 455 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul D.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de întrerupere, acesta susținând că sunt îndeplinite cerințele legii și boala de care suferă îl pune în imposibilitate de a executa în continuare pedeapsa.

Prin decizia penală nr. 751/ A pronunțată în ședința publică de la 5 octombrie 2005 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Instanța de apel a reținut că în cauză a fost administrată proba cu expertiza medico-legală care a concluzionat că afecțiunile de sănătate ale condamnatului pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P., nerezultând (și nici condamnatul nu a produs dovezi) că există vreun impediment în tratarea afecțiunilor în rețeaua sanitară a A.N.P. S-a concluzionat că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a încălcat dispozițiile legale, fiind respectate și cerințele C.E.D.O. Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs condamnatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că recurentul suferă de boli care nu pot fi tratate în sistemul penitenciarelor. Recursul nu este fondat. Condamnatul și-a fundamentat cererea de întrerupere a executării pedepsei pe dispozițiile art. 453 lit. a), raportat la art. 455 C. proc. pen. Potrivit acestui text de lege, în cazul în care se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, executarea pedepsei se întrerupe până când condamnatul se va găsi în situația de a putea executa pedeapsa. În mod corect instanțele au concluzionat că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi admisă cererea, deoarece expertiza medico-legală a stabilit că petentul – condamnat suferă de mai multe afecțiuni de sănătate, dar acestea pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P., cu respectarea indicațiilor terapeutice.

Instanțele au reținut că nu sunt încălcate cerințele art. 3 din C.E.D.O., înlăturând apărarea condamnatului, ca urmare a analizei probelor administrate în cauză. Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice și în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) va fi respins recursul ca nefondat. În temeiul art. 192 (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.