ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2620/2006

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 114 din 31 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul D.T., de întrerupere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1640 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului București. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în raport cu dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 344 C. proc. pen., invocate de petent, nu se impune întreruperea executării pedepsei de 3 luni, întrucât, din actele medicale depuse la dosar rezultă că acesta poate fi tratat în rețeaua sanitară a A.N.P.

și nu se află în imposibilitate de executare a pedepsei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul. Prin decizia penală nr. 164/ A din 27 februarie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Prin considerentele deciziei s-a reținut că actele medico-legale au concluzionat că condamnatul poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare A.N.P. și n u se află în imposibilitate de a continua executarea pedepsei. În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care a susținut că erau îndeplinite cerințele legii pentru întreruperea executării pedepsei pe motive medicale. Critica va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen., constatându-se însă că recursul este nefondat. Instanțele au pronunțat hotărâri cu respectarea dispozițiilor art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., și a actelor medico-legale efectuate în cauză. Potrivit prevederilor de mai sus se poate dispune întreruperea executării pedepsei când cel condamnat suferă de o boală ce îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În cauză, raportul de primă expertiză medico-legală nr. A.1/10316/2005 din 28 mai 2005, menținut de C.P.E.M.L. a I.N.L. Mina Minovici, a concluzionat în raport starea de sănătate constatată și diagnosticul prezentă, condamnatul poate fi tratat în rețeaua sanitară a A.N.P. și nu se află în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei.

În această situație, în mod legal, instanța de fond a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, iar instanța de apel a menținut, ca legală și temeinică, această soluție. Pentru aceleași considerente, critica formulată este nefondată și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnat se va respinge, ca atare. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 164/ A din 27 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2006.