ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2659/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48 din 19

ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 46440/3/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere

a executării pedepsei formulată de condamnatul I.V., deținut în Penitenciarul

Jilava.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul a fost condamnat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că petiționarul în motivarea cererii sale a solicitat amânarea

executării pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 196

din 12 februarie 2004, a Tribunalului București rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 4825 din 28 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

întrucât suferă de o boală gravă care îl pune în imposibilitatea de a suporta

regimul de penitenciar.

În dovedirea cererii, condamnatul a

solicitat efectuarea unei expertize medico – legale.

Din raportul de expertiză medico –

legală nr. A1/3321/2005, întocmit de I.M.L. Mina Minovici rezultă că

petiționarul I.V. prezintă diagnosticul:

dureroasă. Angor de efort. Insuficiență cardiacă clasa a II-a NYHA.

Hipertensiune arterială moderată, grup de risc înalt;

fără indicație chirurgicală;

antisocial. Acuze nevrotice de tip subiectiv.

S-a concluzionat că petiționarul

„poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare a A.N.P. cu respectarea

indicațiilor terapeutice și control cardiologic periodic sau la nevoie”.

Împotriva sentinței penale sus-arătate

a declarat apel condamnatul I.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeincie.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 153/

A din 24 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat,

apreciind că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că în speță nu sunt

întrunite cerințele art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Reiterând motivele cererii pentru

întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul I.V. a declarat recurs

împotriva acestei din urmă hotărâri.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Este de reținut că pentru asigurarea

concomitent a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea

de îndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare și executarea

pedepsei, apar ca fiind condiții obligatorii.

Ca atare, întreruperea executării

pedepsei poate fi acordată, exclusiv, din acele situații în care instanța

investită cu cererea constată incidența vreunuia dintre cazurile limitativ

prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de

lege pentru cazul invocat.

În motivarea cererii sale,

condamnatul a învederat instanței că afecțiunile de care suferă îl pun în

imposibilitatea de a executa pedeapsa de 6 ani închisoare la care a fost

condamnat prin sentința penală nr. 196 din 12 februarie 2004 a Tribunalului

București.

Raportul de expertiză medico –

legală întocmit în cauză confirmă afecțiunile condamnatului, dar în concluzii

s-a apreciat că ele pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P.

Așa fiind, în cauză condamnatul nu a

făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 453 lit. a), raportat la art. 455 C.

proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei.

Pe cale de consecință, Înalta Curte,

urmează să ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiționar.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 153/ A din 24

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 115 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

aprilie 2006.