ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2659/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 48 din 19 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 46440/3/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.V., deținut în Penitenciarul Jilava. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petiționarul în motivarea cererii sale a solicitat amânarea executării pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 196 din 12 februarie 2004, a Tribunalului București rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4825 din 28 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât suferă de o boală gravă care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul de penitenciar.

În dovedirea cererii, condamnatul a solicitat efectuarea unei expertize medico – legale. Din raportul de expertiză medico – legală nr. A1/3321/2005, întocmit de I.M.L. Mina Minovici rezultă că petiționarul I.V. prezintă diagnosticul: 1. Cardiopatie ischemică cronică dureroasă. Angor de efort. Insuficiență cardiacă clasa a II-a NYHA. Hipertensiune arterială moderată, grup de risc înalt; 2. Mica hernie gastrică transhiatală fără indicație chirurgicală; 3. Tulburare de personalitate de tip antisocial. Acuze nevrotice de tip subiectiv. S-a concluzionat că petiționarul „poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare a A.N.P. cu respectarea indicațiilor terapeutice și control cardiologic periodic sau la nevoie”.

Împotriva sentinței penale sus-arătate a declarat apel condamnatul I.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 153/ A din 24 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul I.V. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Este de reținut că pentru asigurarea concomitent a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare și executarea pedepsei, apar ca fiind condiții obligatorii. Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv, din acele situații în care instanța investită cu cererea constată incidența vreunuia dintre cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat. În motivarea cererii sale, condamnatul a învederat instanței că afecțiunile de care suferă îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa de 6 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 196 din 12 februarie 2004 a Tribunalului București.

Raportul de expertiză medico – legală întocmit în cauză confirmă afecțiunile condamnatului, dar în concluzii s-a apreciat că ele pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P. Așa fiind, în cauză condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 453 lit. a), raportat la art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei. Pe cale de consecință, Înalta Curte, urmează să ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiționar. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 153/ A din 24 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 115 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2006.