ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 457/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 457/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
I.C.C.J., secția penală, decizia nr.
457 din 24 ianuarie 2006
Tribunalul București, secția a II-a penală,
prin sentința penală nr. 1358 din 14 iulie 2005, a respins, ca nefondată,
cererea formulată de petentul condamnat G.A. și a dispus obligarea acestuia la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
Hotărând astfel, tribunalul a
reținut că petentul condamnat G.A. se află în executarea pedepsei de 10 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1108 din 13 noiembrie 2003, pronunțată
de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală
nr. 3671 din 1 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza căreia
a fost emis M.E.P.I. cu nr. 1345 din 19 iulie 2004, fără a mai fi beneficiat de
amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii, astfel cum rezultă
din referatul întocmit de B.E.P.
Analizând probele de la dosar,
tribunalul a apreciat că cererea de întrerupere a executării pedepsei
închisorii este nefondată.
În acest sens, a reținut că din
raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/1170/3/2005 rezultă că petentul
condamnat prezintă diagnosticul „Miopie forte. Coroidoză miopică severă. Anizometro-pie”,
rețeaua sanitară a A.N.P. putând asigura, atât programarea intervenției
chirurgicale, cât și internarea cu pază de relativ scurtă durată în vederea
intervenției și asistența medicală postoperatorie, astfel că nu se află în
imposibilitatea executării pedepsei închisorii.
Împotriva sentinței penale a
declarat apel condamnatul G.A., solicitând întreruperea executării pedepsei în
vederea efectuării unei intervenții chirurgicale.
Prin decizia penală nr. 864/ A din 9
noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și familie, a respins apelul, ca nefondat, reținând pe baza probatoriului
administrat că afecțiunea de care suferă petentul poate fi tratată în rețeaua
sanitară a A.N.P. și deci, nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa,
astfel cum statuează art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Nemulțumit și de această din urmă
decizie penală, în termenul legal, petentul condamnat G.A. a declarat recurs,
solicitând prin concluziile orale puse de apărătorul desemnat din oficiu, admiterea
recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, întreruperea executării
pedepsei.
Examinând hotărârea atacată în
raport cu motivele invocate, Curtea constată recursul nefondat, urmând a fi
respins.
În acest sens, potrivit concluziilor
cuprinse în Raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/11.703/2004 din 17
ianuarie 2005, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București, condamnatul suferă
de „Miopie forte. Coroidoză miopică severă. Anizometropie”, afecțiunile de care
suferă putând fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P., condamnatul neaflându-se
din punct de vedere medical în imposibilitatea executării pedepsei.
Or, conform dispozițiilor art. 453 alin.
(1) lit. a) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același
cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când se constată pe
baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl
pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, ceea ce în cauză nu se constată,
prin raportul de expertiză dispus și administrat de către tribunal.
În consecință, secția penală a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385
15
alin. (1) pct.
1 lit. b) C. proc. pen., a respins recursul condamnatului G.A., ca nefondat și l-a
obligat pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a
inclus și onorariul pentru apărarea din oficiu.