ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2147/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 427 din 21

noiembrie 2005, Tribunalul Giurgiu a respins cererea de întrerupere a

executării pedepsei formulată de condamnatul A.M., în temeiul dispozițiilor art.

453 lit. a) C. proc. pen.

Tribunalul a reținut că bolile de

care suferă condamnatul, consemnate în expertiza medico-legală nu îl pun în

imposibilitate de a executa pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 251 din 6 aprilie 2001 a Tribunalului București.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 30/ A din 18

ianuarie 2006.

Împotriva deciziei, condamnatul A.M.

a declarat recurs, solicitând o nouă expertiză, întrucât în mod greșit s-a

apreciat de medicul din rețeaua A.N.P. că poate fi tratat în penitenciar.

Recursul este nefondat.

În cauză, s-a efectuat o expertiză

medico-legală, care a concluzionat că A.M. prezintă diagnosticul „B.C.I. angor

intricat; microlitiază renală; colecistită cronică; sindrom de stomac rezecat;

tulburare de personalitate de tip antisocial”, iar afecțiunile necesită

tratament prin dispensarizare, care poate fi asigurat prin rețeaua sanitară a

A.N.P. (raport de expertiză medico-legală nr. 57/ P din 18 octombrie 2005).

Conform art. 453 lit. a) C. proc.

pen., întreruperea executării pedepsei închisorii se poate dispune în situația

în care, printr-o expertiză medico-legală, se constată că cel condamnat suferă

de o boală care îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În speță, însă, așa cum rezultă din

actul medico-legal, afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în

sistemul A.N.P.

Față de aceste motive, recursul

condamnatului A.M. este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul va fi obligat la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 30/ A din 18

ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

aprilie 2006.