ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 27

martie 2006, Tribunalul Giurgiu a respins cererea formulată de condamnatul P.S.,

de întrerupere a executării pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 105/2005 a Tribunalului Giurgiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

a constatat, printr-o expertiză medico-legală, efectuată de S.J.M.L. Giurgiu că

afecțiunile de care suferă petentul pot fi tratate în rețeaua sanitară a

penitenciarelor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul P.S., solicitând admiterea cererii și întreruperea

executării pedepsei, deoarece trebuie să suporte o intervenție chirurgicală.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 299 din 12 aprilie 2006, a respins, ca nefondat,

apelul condamnatului și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, inclusiv a onorariului pentru avocatul din oficiu, care va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul, prin care a invocat, din nou, că starea sănătății, îl

împiedică să execute pedeapsa.

Recursul este nefondat.

Susținerile condamnatului sunt fără

corespondent în actele dosarului.

Așa cum este reglementată

întreruperea executării pedepsei în legislația noastră (art. 455 C. proc. pen.),

aceasta nu poate fi dispusă, pe considerente medicale decât „când se constată,

pe baza unei expertize medico-legale, că, cel condamnat suferă de o boală care

îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea

pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situația de a putea

executa pedeapsa”.

Or, în speță, expertiza

medico-legală administrată în cauză, nu arată că petiționarul ar fi pus de

boala de care suferă în imposibilitate de a-și executa pedeapsa, ci,

dimpotrivă, că boala pe care o are, poate fi tratată în condiții de detenție.

Recursul condamnatului fiind astfel

nefondat va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca temeinică

și legală.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a avansului onorariului pentru

apărătorul din oficiu din fondul Ministerului Justiției;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.S. împotriva deciziei penale nr. 299 din 12 aprilie

2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2006.