ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5562/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 256 din 3 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 6492/3/2005, în baza art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul condamnat G.G., având ca obiect întreruperea executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 208 din 27 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1068 din 4 februarie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a luat act de retragerea cererii având ca obiect „întreruperea măsurii arestării preventive” dispusă conform M.A.P.

nr. 153/ UP din 20 aprilie 2005, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în esență următoarele: Executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, conform art,455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții respectiv să se constate, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală și această suferință să îl pună în imposibilitate de a executa pedeapsa. Având în vedere concluziile raportului de primă expertiză medico-legală întocmit în cauză coroborate cu avizul emis de Comisia Superioară Medico-legală, tribunalul a constatat că în speță nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută, în mod obligatoriu, de lege pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei închisorii, în sensul că, petentul se află în imposibilitatea executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, solicitând întreruperea executării pedepsei, întrucât suferă de hernie de disc care neoperată poate duce la infirmitate fizică permanentă și chiar la deces. În subsidiar a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize. Prin decizia penală nr. 243/ A din 27 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 6492/3/2005 (nr. vechi 972/2006), a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul G.G. și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în mod corect prima instanță a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnat, deoarece din expertiza medico-legală efectuată în cauză, avizată de Comisia superioară medico-legală rezultă că petiționarul condamnat nu se află în imposibilitatea executării pedepsei. Împotriva deciziei penale pronunțate de instanța de apel a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de condamnat și din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează: Potrivit art. 455 C. proc.

pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazul când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În speță, se constată că din raportul de primă expertiză medico-legală și din avizul emis de Comisia superioară medico-legală nu rezultă că boala de care suferă condamnatul îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În atare situație, instanța de judecată trebuie să respecte dispozițiile legale sus-amintite, potrivit cărora pentru a dispune întreruperea executării pedepsei este necesar să se constate prin expertiză medico-legală împrejurarea că cel condamnat se află în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Prin urmare, Înalta Curte reține că instanțele anterioare au interpretat corect faptul că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) teza a 2-a C. proc. pen., nu sunt îndeplinite în cauză și au dispus legal și temeinic respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Urmează ca în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 243/ A din 27 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2006.