ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5562/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 256

din 3 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 6492/3/2005, în baza art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul

condamnat G.G., având ca obiect întreruperea executării pedepsei de 7 ani și 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 208 din 27 februarie 2003 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 1068 din 4 februarie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a luat act de retragerea

cererii având ca obiect „întreruperea măsurii arestării preventive” dispusă

conform M.A.P. nr. 153/ UP din 20 aprilie 2005, emis de Tribunalul București, secția

a II-a penală, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă, conform art,455 raportat la art. 453 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții

respectiv să se constate, pe baza unei expertize medico-legale, că cel

condamnat suferă de o boală și această suferință să îl pună în imposibilitate

de a executa pedeapsa.

Având în vedere concluziile

raportului de primă expertiză medico-legală întocmit în cauză coroborate cu

avizul emis de Comisia Superioară Medico-legală, tribunalul a constatat că în

speță nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută, în mod obligatoriu,

de lege pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei închisorii,

în sensul că, petentul se află în imposibilitatea executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, solicitând întreruperea executării pedepsei,

întrucât suferă de hernie de disc care neoperată poate duce la infirmitate

fizică permanentă și chiar la deces.

În subsidiar a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize.

Prin decizia penală nr. 243/

A din 27 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 6492/3/2005 (nr. vechi

972/2006), a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul G.G. și l-a

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, că în mod corect prima instanță a

respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnat, deoarece din expertiza

medico-legală efectuată în cauză, avizată de Comisia superioară medico-legală

rezultă că petiționarul condamnat nu se află în imposibilitatea executării

pedepsei.

Împotriva deciziei penale

pronunțate de instanța de apel a declarat recurs condamnatul, criticând-o

pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând actele și

lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de condamnat și

din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul, din considerentele

ce se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit art. 455 C. proc.

pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazul când se

constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o

boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În speță, se constată că din

raportul de primă expertiză medico-legală și din avizul emis de Comisia

superioară medico-legală nu rezultă că boala de care suferă condamnatul îl pune

în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În atare situație, instanța

de judecată trebuie să respecte dispozițiile legale sus-amintite, potrivit

cărora pentru a dispune întreruperea executării pedepsei este necesar să se

constate prin expertiză medico-legală împrejurarea că cel condamnat se află în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

Prin urmare, Înalta Curte

reține că instanțele anterioare au interpretat corect faptul că dispozițiile art.

453 alin. (1) lit. a) teza a 2-a C. proc. pen., nu sunt îndeplinite în cauză și

au dispus legal și temeinic respingerea cererii de întrerupere a executării

pedepsei.

Urmează ca în temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 243/ A din

27 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 septembrie 2006.