ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2818/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1695 din 20

decembrie 2005, Tribunalul București, secția a II–a penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul M.N. cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că petentul condamnat se află în executarea unei

pedepse de 15 ani închisoare iar cererea a fost justificată de motive de

sănătate potrivit dispozițiilor art. 453 lit. a), raportat la art. 455 C. proc.

pen.

Din concluziile raportului de

expertiză medico – legală, efectuat în cauză de către I.N.M.L. Mina Minovici a

rezultat faptul că petentul poate fi tratat în rețeaua sanitară a A.N.P. și nu

se află în imposibilitatea executării pedepsei.

Față de cele reținute tribunalul a

apreciat că nu s-a dovedit existența vreunei împrejurări speciale care să

reclame întreruperea executării pedepsei în condițiile în care condamnatul M.N.

nu a dovedit că îndeplinește cerințele prevăzute de art. 455 raportat la art. 453

lit. a) C. proc. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că se

justifică întreruperea executării pedepsei față de concluziile expertizei

medico – legale.

Instanța de apel a respins, ca

nefondat, apelul condamnatului reținând că în cauză nu s-a constatat pe baza

expertizei medico – legale, că petentul suferă de o boală care îl pune în

imposibilitatea de a executa pedeapsa.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de condamnat care a reiterat critica invocată în apel și a

solicitat casarea hotărârilor și admiterea cererii sale de întrerupere a

executării pedepsei motivat de faptul că afecțiunile de care suferă nu pot fi

tratate la locul de deținere, unde nu sunt asigurate condiții adecvate de

tratament.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Potrivit art. 455 C. proc. pen.,

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi amânată respectiv întreruptă „când se constată pe baza unei expertize

medico – legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitate de a executa pedeapsa”.

În speță însă, expertiza medico –

legală efectuată, singurul mijloc de probă cerut de legiuitor pentru dovedirea

temeiniciei unei astfel de cereri, a concluzionat în sensul că recurentul

condamnat prezintă diagnosticul de diskinezie biliară; obezitate grad II;

tulburare de personalitate de tip antisocial, acuze nevrotice de tip subiectiv

și disfuncție erectilă psihogenă, afecțiuni care pot fi tratate în cadrul

rețelei sanitare a A.N.P. cu respectarea indicațiilor terapeutice și că nu se

află în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În raport de aceste concluzii în mod

corect instanțele au apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 455

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., în sensul că cel condamnat nu

suferă de o boală gravă care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa,

astfel că recursul declarat apare ca nefondat, Înalta Curte urmând a-l respinge,

ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.N.

împotriva deciziei penale nr. 200 din 10 martie 2006 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Obligă condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2006.