ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1470 din 28 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei detențiunii pe viață aplicată prin sentința penală nr. 41/1992, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2336/1992 a Curții Supreme de Justiție, formulată de petiționarul condamnat M.I. și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că afecțiunile pe care le prezintă petiționarul pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P.

Împotriva sentinței a declarat apel condamnatul M.I., criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii, întrucât starea de sănătate precară nu-i permit executarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 924 din 30 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul M.I., solicitând prin cererea scrisă depusă la dosar admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, întrucât nu se poate opera în cadrul rețelei sanitare a penitenciarelor. Examinând decizia penală atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/394/2005, întocmit de I.N.M.L.

Mina Minovici concluzionează că recurentul condamnat suferă de afecțiuni ce pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P. În consecință, în cauză nu se regăsesc condițiile prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc. pen., condamnatul nefiind în imposibilitate de a executa pedeapsa. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 924 din 30 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2006.