ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1470 din 28

octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei

detențiunii pe viață aplicată prin sentința penală nr. 41/1992, pronunțată de Tribunalul

Vâlcea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2336/1992 a Curții Supreme de

Justiție, formulată de petiționarul condamnat M.I. și a fost obligat acesta la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că afecțiunile pe care le prezintă petiționarul pot fi

tratate în rețeaua sanitară a A.N.P.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul M.I., criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii,

întrucât starea de sănătate precară nu-i permit executarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 924 din 30

noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs condamnatul M.I., solicitând prin cererea scrisă

depusă la dosar admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei,

întrucât nu se poate opera în cadrul rețelei sanitare a penitenciarelor.

Examinând decizia penală atacată,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Raportul de expertiză medico-legală nr.

A 1/394/2005, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici concluzionează că recurentul

condamnat suferă de afecțiuni ce pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P.

În consecință, în cauză nu se

regăsesc condițiile prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc. pen., condamnatul

nefiind în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 924 din 30 noiembrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

februarie 2006.