ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 516/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1055 din 4 august 2005 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a luat act de retragerea

cererii formulate de condamnatul B.C. privind întreruperea executării pedepsei

aplicate prin sentința penală nr. 412 din 21 octombrie 1999 a Tribunalului

Iași, definitivă prin decizia penală nr. 3666 din 28 septembrie 2000 a Curții

Supreme de Justiție, secția penală.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța de fond a

reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, condamnatul

a solicitat întreruperea executării pedepsei în temeiul dispozițiilor art. 453

lit. a), raportat la art. 455 C. proc. pen., arătând „că suferă de afecțiuni ce

nu pot fi tratate definitiv în sistemul penitenciar”.

Tribunalul, la solicitarea petiționarului, a dispus

efectuarea unei expertize medico-legale la I.M.L. Mina Minovici, expertiză căreia

petiționarul a refuzat să se supună.

În ședința publică din 4 august 2005, condamnatul B.C.

a arătat că își retrage cererea formulată.

Împotriva sentinței sus-amintite, condamnatul a

declarat apel arătând că, în mod greșit, prima instanță a luat act de

retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei și că, în realitate, a

dorit soluționarea cererii pe baza unor probe deja administrate, într-o cauză

similară.

Prin decizia penală 681 din 9 septembrie 2005, Curtea

de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnatul B.C.

Împotriva acestei din urmă decizii, condamnatul a

declarat, în termen legal, prezentul recurs, susținând, la fel ca în apel, că

nu și-a retras cererea și solicitând întreruperea executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Cererea de întrerupere a executării pedepsei,

potrivit art. 453 alin. (2), raportat la art. 455 C. proc. pen., este

guvernată, neîndoielnic, de principiul disponibilității, încât, față de

manifestarea de voință a condamnatului, exprimată în ședință publică din 4

august 2005, Tribunalul București în mod legal a luat act de retragerea cererii

de întrerupere a executării pedepsei.

În condițiile în care manifestarea de voință a

condamnatului, astfel exprimată, are caracter irevocabil, Curtea constată că în

mod corect prima instanță a luat act de retragerea cererii formulată de acesta,

revenirea sa ulterioară, în apel și în recursul de față, asupra actului de

dispoziție este lipsită de consecințe juridice.

Pentru acestea, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1)

pct. 1lit. b) C. proc. pen., recursul urmează să fie

respins ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 681 din 9 septembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei), se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2006.