ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5643/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1627 din 20 decembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 23 ani aplicată prin sentința penală nr. 282/2001 a Tribunalului București, formulată de condamnatul M.D. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6460/2005 pe rolul Tribunalului București, condamnatul M.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 23 ani aplicată prin sentința penală nr. 282/2001 a Tribunalului București, invocând în acest sens prevederile art. 453 lit. a) C. proc.

pen., cu referire la art. 455 din același cod. La termenul de judecată din 22 noiembrie 2005, Tribunalul București a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale, în urma căreia să se stabilească dacă condamnatul se află în imposibilitate de executare a pedepsei. Prin adresa A.1/8205/2005 din 12 decembrie 2005 I.N.M.L. Mina Minovici –C.E.A.E.P. a informat instanța că petiționarul a refuzat efectuarea expertizei medico-legală. Prin urmare, reținând că petiționarul condamnat nu a făcut dovada susținerilor sale, având în vedere și refuzul acestuia de a efectua expertiza medico-legală, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea formulată de acesta.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel condamnatul care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a cererii de întrerupere a executării pedepsei, arătând totodată că este de acord cu efectuarea raportului de expertiză medico-legală, care să stabilească dacă se află sau nu în imposibilitatea executării pedepsei. În cauză s-a efectuat raportul de expertiză medico-legală nr. A1/8205/2005 ale cărei concluzii au arătat că condamnatul M.D. poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare a A.N.P., în cadrul căreia se poate realiza și intervenția chirurgicală recomandată pentru afecțiunea de la pct. 1 din Raportul de expertiză medico-legală sus-menționat.

Față de cele arătate, curtea de apel a reținut că apelul declarat de condamnat este nefondat, respingându-l ca atare. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal, a declarat recurs condamnatul M.D., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a cererii de întrerupere a executării pedepsei. Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare. Astfel, Înalta Curte reține că, în mod corect a apreciat instanța de apel că, condamnatul M.D. poate fi tratat în rețeaua sanitară a A.N.P., având în vedere și concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză.

Prin urmare, văzând și prevederile art. 453 lit. a) cu referire la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D. Totodată, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție îl va obliga pe recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în conformitate cu dispozitivul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 426 din 31 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnatul să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2006.