ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5643/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1627

din 20 decembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 23 ani aplicată

prin sentința penală nr. 282/2001 a Tribunalului București, formulată de

condamnatul M.D.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 6460/2005 pe rolul Tribunalului București, condamnatul M.D. a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 23 ani aplicată prin sentința penală nr. 282/2001

a Tribunalului București, invocând în acest sens prevederile art. 453 lit. a) C.

proc. pen., cu referire la art. 455 din același cod.

La termenul de judecată din

22 noiembrie 2005, Tribunalul București a încuviințat efectuarea unei expertize

medico-legale, în urma căreia să se stabilească dacă condamnatul se află în

imposibilitate de executare a pedepsei. Prin adresa A.1/8205/2005 din 12

decembrie 2005 I.N.M.L. Mina Minovici –C.E.A.E.P. a informat instanța că

petiționarul a refuzat efectuarea expertizei medico-legală.

Prin urmare, reținând că

petiționarul condamnat nu a făcut dovada susținerilor sale, având în vedere și

refuzul acestuia de a efectua expertiza medico-legală, Tribunalul București a

respins ca neîntemeiată cererea formulată de acesta.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat apel condamnatul care a criticat hotărârea pentru

netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a cererii de

întrerupere a executării pedepsei, arătând totodată că este de acord cu efectuarea

raportului de expertiză medico-legală, care să stabilească dacă se află sau nu

în imposibilitatea executării pedepsei.

În cauză s-a efectuat

raportul de expertiză medico-legală nr. A1/8205/2005 ale cărei concluzii au

arătat că condamnatul M.D. poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare a A.N.P.,

în cadrul căreia se poate realiza și intervenția chirurgicală recomandată

pentru afecțiunea de la pct. 1 din Raportul de expertiză medico-legală

sus-menționat.

Față de cele arătate, curtea

de apel a reținut că apelul declarat de condamnat este nefondat, respingându-l

ca atare.

Împotriva deciziei

pronunțată de instanța de apel, în termen legal, a declarat recurs condamnatul

M.D., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub

aspectul greșitei respingeri a cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Examinând hotărârea atacată

sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este

nefondat urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Înalta Curte reține

că, în mod corect a apreciat instanța de apel că, condamnatul M.D. poate fi

tratat în rețeaua sanitară a A.N.P., având în vedere și concluziile raportului

de expertiză medico-legală efectuat în cauză. Prin urmare, văzând și

prevederile art. 453 lit. a) cu referire la art. 455 C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D.

Totodată, în temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție îl va obliga pe

recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

conformitate cu dispozitivul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 426 din 31 mai 2006 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnatul să

plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

septembrie 2006.