ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3394/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 269

din 4 martie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea

formulată de condamnata I.M., de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani  închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 803/2003 a aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că prin cerere condamnata a solicitat întreruperea

executării pedepsei pe motive de sănătate, respectiv maladiile acuzate:

hepatită cronică, diabet, tensiune arterială, glandă tiroidă, o pun în

imposibilitatea de a mai continua executarea pedepsei odată ce nu poate fi

tratată în rețeaua spitalicească a A.N.P.

Raportul de expertiză

medico-legală a înscris că I.M. prezintă BPOC – stadiul I, hipertensiune

arterială stadiul III, grup de risc înalt diabet zaharat tip 2 compensat, obezitate

gradul III, dislipidemie, gușă macropolinodulară cu macronodul palpabil lob

stâng fără indicație chirurgicală actuală, AO miopie forte

anizometropie,coroidoză miopică avansată, angiopatie hipertensivă, prolaps

genital grad II și fibrom uterin cu indicație de intervenție chirurgicală după

normalizarea glicemiei. Același act a concluzionat că I.M. poate fi tratată în

rețeaua sanitară a A.N.P., intervenția chirurgicală pentru fibromul uterin poate

fi efectuată prin internare la Spitalul Penitenciar Rahova și condamnata nu se

află în imposibilitatea executării pedepsei.

Împotriva sentinței,

condamnata a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia hotărârii sub

aspectul respingerii cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, odată

ce actul medico-legal a demonstrat că sunt veridice afecțiunile stării sale de sănătate.

Prin decizia penală nr. 260

din 5 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată.

Nemulțumită și de hotărârea

instanței de apel, condamnata, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Recursul declarat de

condamnată nu este fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii … poate fi

întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453 …

Alin. (1) lit. a) din art. 453,

prevede că executarea pedepsei închisorii poate fi … întreruptă când se

constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o

boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Instanța de fond, procedând

la administrarea efectuării raportului medico-legal, acesta a concluzionat că

toate maladiile acuzate pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P. și nu o pun

pe condamnată în situația de a nu putea continua executarea pedepsei.

Ca atare, recursul declarat

nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc.

pen., condamnata recurentă va fi obligată să plătească  cheltuielile judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnata I.M. împotriva deciziei penale nr. 260/ A din 5

aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă pe recurentă la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 mai 2005.