ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4640/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 650 din 5 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnata B.E. de întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 555 din 6 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Anterior, prin sentința, penală nr. 146 din 18 ianuarie 2005, Judecătoria sectorului 5 București a declinat competența de soluționare a cererii de întrerupere a pedepsei, formulată de condamnată, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța sentința atacată, tribunalul a reținut că motivul de întrerupere a executării pedepsei invocat de condamnata B.E., boala de care suferă și care o pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa, nu întrunește condițiile cerute de art. 453 lit. a) C. proc. pen. Astfel, cum rezultă din raportul de primă expertiză medico – legală efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici București, motivează instanța de fond, B.E. prezintă diagnosticul: stomac operat pentru ulcer gastric și tulburări de ordin conversiv, în antecedente, dar poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P, cu respectarea indicațiilor terapeutice și respectarea examenului chirurgical conform recomandării. Tribunalul, constatând pe baza expertizei medico – legale că afecțiunile de care suferă pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P.

și că acestea nu o pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 439 din 9 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată. Instanța de control judiciar a reținut că față de concluziile raportului de expertiză medico – legală în sensul că B.E. poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P și că bolile de care suferă nu o pun în imposibilitate de a executa pedeapsa, sentința atacată este legală și temeinică. Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen, condamnata B.E. fără al motiva în scris. Apărătorul condamnatei a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la instanța de fond întrucât nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de întrerupere a executării pedepsei.

Condamnata a invocat pe lângă motivele medicale și împrejurări speciale, din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia ei, soțul său fiind grav bolnav. Înalta Curte, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul, cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat. Într-adevăr prin cererea de întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată condamnatei B.E. prin sentința penală nr. 555 din 6 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/200; aceasta a invocat atât faptul că este grav bolnavă și nu poate fi tratată în penitenciar cât și împrejurări speciale familiale, susținând că ei soțul ei B.A.

este bolnav de T.B.C și întrucât nu se mai poate deplasa are nevoie de îngrijirea ei. Dar la termenul din 10 martie 2005, condamnata a precizat că cererea ei vizează întreruperea executării pedepsei doar pe motive medicale, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. și a cerut să se dispună efectuarea unei expertize medico – legale, astfel cum rezultă din Încheierea Tribunalului București, secția a II-a penală. De asemenea, la data de 5 mai 2005, când tribunalul a soluționat cererea condamnatei B.E., aceasta a arătat că solicită condamnatei B.E. numai pe motive medicale, pentru a se trata în sistemul sanitar privat.

Deoarece ulterior, introducerii cererii, condamnata a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru că suferă de o boală care o pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa (renunțând la celălalt motiv privind consecințele pe care le-ar avea), corect instanțele, au examinat această cerere doar în cazul și condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. Așadar, pentru a ceste considerente, în cauză nu se impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond deoarece condamnata a renunțat la cazul de întrerupere prevăzut de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. În ceea ce privește motivul de întrerupere a executării pedepsei invocat de condamnată și anume boala care o pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, corect instanțele, au constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Din raportul de primă expertiză medico – legală nr. A1/33419/2004, efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici București rezultă că B.E. prezintă diagnosticul stomac operat pentru ulcer gastric și tulburări de ordin conversiv, în antecedente, dar poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P și nu se află în imposibilitatea executării pedepsei. În consecință, urmează ca recursul declarat de condamnata B.E. să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata B.E. împotriva deciziei penale nr. 439 din 9 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2005.