ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4640/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 650

din 5 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnata B.E. de

întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 555 din 6 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Anterior, prin sentința,

penală nr. 146 din 18 ianuarie 2005, Judecătoria sectorului 5 București a

declinat competența de soluționare a cererii de întrerupere a pedepsei,

formulată de condamnată, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța sentința

atacată, tribunalul a reținut că motivul de întrerupere a executării pedepsei

invocat de condamnata B.E., boala de care suferă și care o pune în imposibilitatea

de a executa pedeapsa, nu întrunește condițiile cerute de art. 453 lit. a) C.

proc. pen.

Astfel, cum rezultă din

raportul de primă expertiză medico – legală efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici

București, motivează instanța de fond, B.E. prezintă diagnosticul: stomac

operat pentru ulcer gastric și tulburări de ordin conversiv, în antecedente,

dar poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P, cu respectarea indicațiilor

terapeutice și respectarea examenului chirurgical conform recomandării.

Tribunalul, constatând pe

baza expertizei medico – legale că afecțiunile de care suferă pot fi tratate în

rețeaua sanitară a A.N.P. și că acestea nu o pun în imposibilitatea de a

executa pedeapsa, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării

pedepsei

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 439 din 9 iunie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnată.

Instanța de control judiciar

a reținut că față de concluziile raportului de expertiză medico – legală în

sensul că B.E. poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P și că bolile de

care suferă nu o pun în imposibilitate de a executa pedeapsa, sentința atacată

este legală și temeinică.

Împotriva deciziei a

declarat recurs, în termen, condamnata B.E. fără al motiva în scris.

Apărătorul condamnatei a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la

instanța de fond întrucât nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

cererea de întrerupere a executării pedepsei.

Condamnata a invocat pe

lângă motivele medicale și împrejurări speciale, din cauza cărora executarea

pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia ei, soțul său fiind grav

bolnav.

Înalta Curte, verificând

hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul, cauzei, în

raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat.

Într-adevăr prin cererea de

întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată condamnatei B.E.

prin sentința penală nr. 555 din 6 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/200; aceasta a invocat atât faptul că este grav bolnavă și nu

poate fi tratată în penitenciar cât și împrejurări speciale familiale,

susținând că ei soțul ei B.A. este bolnav de T.B.C și întrucât nu se mai poate

deplasa are nevoie de îngrijirea ei.

Dar la termenul din 10

martie 2005, condamnata a precizat că cererea ei vizează întreruperea

executării pedepsei doar pe motive medicale, fiind întemeiată pe dispozițiile art.

455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. și a cerut să se dispună

efectuarea unei expertize medico – legale, astfel cum rezultă din Încheierea

Tribunalului București, secția a II-a penală.

De asemenea, la data de 5

mai 2005, când tribunalul a soluționat cererea condamnatei B.E., aceasta a

arătat că solicită condamnatei B.E. numai pe motive medicale, pentru a se trata

în sistemul sanitar privat.

Deoarece ulterior,

introducerii cererii, condamnata a solicitat întreruperea executării pedepsei

pentru că suferă de o boală care o pune în imposibilitatea de a executa

pedeapsa (renunțând la celălalt motiv privind consecințele pe care le-ar avea),

corect instanțele, au examinat această cerere doar în cazul și condițiile

prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Așadar, pentru a ceste

considerente, în cauză nu se impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond deoarece condamnata a renunțat la cazul de

întrerupere prevăzut de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește motivul

de întrerupere a executării pedepsei invocat de condamnată și anume boala care

o pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, corect instanțele, au constatat

că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Din raportul de primă

expertiză medico – legală nr. A1/33419/2004, efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici

București rezultă că B.E. prezintă diagnosticul stomac operat pentru ulcer

gastric și tulburări de ordin conversiv, în antecedente, dar poate fi tratată

în rețeaua sanitară a A.N.P și nu se află în imposibilitatea executării

pedepsei.

În consecință, urmează ca

recursul declarat de condamnata B.E. să fie respins, ca nefondat, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat,

din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnata B.E. împotriva deciziei penale nr. 439 din 9

iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta condamnată

la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 august 2005.