ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 603/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 977 din 14

octombrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca

neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de

condamnatul M.T., cu obligarea acestuia la 400.000 lei cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că, întreruperea executării pedepsei a fost cerută din

motive medicale, sens în care s-a dispus efectuarea unei expertize.

Tribunalul a constatat că din

raportul depus la dosar a rezultat că petentul poate fi tratat în rețeaua

sanitară a D.G.P. și nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, care a solicitat întreruperea executării pedepsei,

având în vedere raportul de expertiză medico-legală.

Prin decizia penală nr. 651/ A din

31 octombrie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat, apreciind hotărârea criticată, ca legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, ca și a

hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs condamnatul M.T., care

nici în scris și nici oral nu a arătat care sunt motivele pentru care înțelege

să critice hotărârile atacate, lăsând la aprecierea instanței soluționarea

recursului.

Recursul declarat de condamnat este

nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 455,

raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize

medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate

de a executa pedeapsa.

Din raportarea acestor prevederi

legale la speța concretă, se reține că afecțiunile de care suferă condamnatul

pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. și nu îl pun pe acesta în

imposibilitatea de a executa pedeapsa, astfel că, în mod corect instanțele au

respins ca nefondată, cererea formulată de condamnat.

Examinându-se și din oficiu cauza,

în temeiul dispozițiilor art. 385

9

alin. penultim C. proc. pen., nu

se constată existența vreunui caz care să impună casarea hotărârii recurate de

condamnat.

În temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 651/ A din 31

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 ianuarie 2004.