ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 603/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 977 din 14 octombrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul M.T., cu obligarea acestuia la 400.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, întreruperea executării pedepsei a fost cerută din motive medicale, sens în care s-a dispus efectuarea unei expertize. Tribunalul a constatat că din raportul depus la dosar a rezultat că petentul poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P. și nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, care a solicitat întreruperea executării pedepsei, având în vedere raportul de expertiză medico-legală. Prin decizia penală nr. 651/ A din 31 octombrie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind hotărârea criticată, ca legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs condamnatul M.T., care nici în scris și nici oral nu a arătat care sunt motivele pentru care înțelege să critice hotărârile atacate, lăsând la aprecierea instanței soluționarea recursului. Recursul declarat de condamnat este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Din raportarea acestor prevederi legale la speța concretă, se reține că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. și nu îl pun pe acesta în imposibilitatea de a executa pedeapsa, astfel că, în mod corect instanțele au respins ca nefondată, cererea formulată de condamnat. Examinându-se și din oficiu cauza, în temeiul dispozițiilor art. 385 9 alin. penultim C. proc. pen., nu se constată existența vreunui caz care să impună casarea hotărârii recurate de condamnat.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 651/ A din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.