ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin petiția din 4 august 2002,

condamnatul M.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei rezultante de 23

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 282 din 20 aprilie 2001 a

Tribunalului București, secția I penală, pentru că este în imposibilitate de a

executa pedeapsa, pentru motiv medical.

Prin sentința penală nr. 513 din 26

mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins, ca

nefondată, cererea condamnatului, motivându-se că expertiza medico-legală

efectuată în cauză, a concluzionat că acesta poate fi tratat în rețeaua

sanitară a penitenciarelor, încât nu se află în imposibilitate de a executa

pedeapsa aplicată.

Petiționarul condamnat a declarat

apel, susținând că suferă și de o boală psihică și prezintă o tumoare pe

creier, care necesită efectuarea unei intervenții chirurgicale în afara rețelei

sanitare a D.G.P.

Prin decizia penală nr. 380 din 3

iulie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul

declarat de condamnat, ca nefondat, motivându-se că în mod corect prima

instanță a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei.

Împotriva acesteia, petiționarul

condamnat a declarat recurs, solicitând întreruperea executării pedepsei, față

de afecțiunile de care suferă.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 455, raportat la art.

453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a

detențiunii pe viață poate fi întreruptă, când se constată pe baza unei

expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

În cauză, expertiza medico-legală

efectuată, a concluzionat că M.D. prezintă diagnosticul:

intragastrici, ingerați voluntar, cu indicație operatorie și

antisocial. Autoagresiuni în antecedente cu decompensări depresiv-reactive.

Se menționează că poate fi tratat în

rețeaua sanitară a D.G.P. cu respectarea indicațiilor terapeutice și că nu se

află în imposibilitatea executării pedepsei.

Față de aceste concluzii, corect

prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării

pedepsei, iar instanța de apel a menținut sentința.

Recursul declarat de condamnat fiind

deci nefondat, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Ca urmare a acestei soluții,

recurentul va fi obligat să plătească statului 700.000 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 380 din 3 iulie 2003

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 ianuarie 2004.