ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin petiția din 4 august 2002, condamnatul M.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei rezultante de 23 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 282 din 20 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, pentru că este în imposibilitate de a executa pedeapsa, pentru motiv medical. Prin sentința penală nr. 513 din 26 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, cererea condamnatului, motivându-se că expertiza medico-legală efectuată în cauză, a concluzionat că acesta poate fi tratat în rețeaua sanitară a penitenciarelor, încât nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa aplicată.

Petiționarul condamnat a declarat apel, susținând că suferă și de o boală psihică și prezintă o tumoare pe creier, care necesită efectuarea unei intervenții chirurgicale în afara rețelei sanitare a D.G.P. Prin decizia penală nr. 380 din 3 iulie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul declarat de condamnat, ca nefondat, motivându-se că în mod corect prima instanță a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei. Împotriva acesteia, petiționarul condamnat a declarat recurs, solicitând întreruperea executării pedepsei, față de afecțiunile de care suferă. Recursul este nefondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă, când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În cauză, expertiza medico-legală efectuată, a concluzionat că M.D. prezintă diagnosticul: 1. Corpi străini metalici intragastrici, ingerați voluntar, cu indicație operatorie și 2. Tulburare de personalitate de tip antisocial. Autoagresiuni în antecedente cu decompensări depresiv-reactive. Se menționează că poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P. cu respectarea indicațiilor terapeutice și că nu se află în imposibilitatea executării pedepsei. Față de aceste concluzii, corect prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, iar instanța de apel a menținut sentința. Recursul declarat de condamnat fiind deci nefondat, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Ca urmare a acestei soluții, recurentul va fi obligat să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 380 din 3 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.