ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4121/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 633 din 10 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul V.V.M. din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 23 ianuarie 2004 la zi. A fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 0,61 grame heroină, cu cofeină rămasă în urma analizelor de laborator depusă la I.G.P., Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog cu procesul-verbal nr. 273.509 din 23 ianuarie 2004. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 22 ianuarie 2004, inculpatul V.V.M. a vândut martorei G.S. 20 doze de heroină, în schimbul sumei de 4.000.000 lei.

Prin decizia nr. 444 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale sus-menționate. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului, corespunde criteriilor generale de individualizare și asigură finalitatea prevederilor art. 52 C. pen. De altfel, instanța a aplicat în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special legal, iar în raport cu gravitatea faptei, o nouă reducere a pedepsei nu se impune. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Instanța de fond a aplicat în mod corect criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante (lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal), în raport de care a redus cu 3 ani minimul special prevăzut de textul de lege ce reglementează infracțiunea de trafic de droguri, având totodată în vedere gradul de pericol social concret al faptei și împrejurările în care a fost comisă. În raport de aceste elemente, luând în considerare și dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, instanța de apel a respins în mod corect apelul inculpatului, ce viza reducerea respectivei pedepse.

Pentru aceleași considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V.M., împotriva deciziei penale nr. 444 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 23 ianuarie 2004, la 11 august 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 august 2004.