ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1812/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 iulie 2005, la Judecătoria Lugoj, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul M.P. a solicitat anularea deciziei nr. 444 din 11 iunie 2004 emisă de Direcția Evidența Populației din Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și obligarea acesteia să-i aprobe schimbarea numelui de familie din M.P., în acela de Ș.P.P. În motivarea acțiunii arată că a depus la pârâtă, cerere, însoțită de toată documentația necesară, pentru a i se aproba schimbarea numelui de familie, în considerarea faptului că este născut în timpul căsătoriei părinților săi și beneficiază de prezumția de paternitate, chiar dacă tatăl nu apare în anul de naștere și nu a introdus acțiune în tăgada paternității.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 353 din 23 noiembrie 2005, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că reclamantul s-a născut la 23 aprilie 1950, în timpul căsătoriei mamei sale M.E., cu M.V., care au divorțat la 24 iulie 1953. Mai reține că mama reclamantului s-a recăsătorit la 17 octombrie 1963, cu Ș.E.T., care, însă, nu a recunoscut ulterior că este tatăl reclamantului, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 41/2003. Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că instanța a reținut greșit data anulării căsătoriei mamei sale, cu M.V., aceasta fiind, în realitate, 25 august 1948, cu 2 ani înainte de a fi născut.

Analizând recursul de față, în raport cu înscrisurile aflate la dosar și cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: Recurentul a solicitat schimbarea pe cale administrativă a numelui său de familie, din M., în Ș.P., cerere ce i s-a respins prin decizia nr. 444 din 11 iunie 2004 a Direcției de Evidență a Populației, soluție menținută de către Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei. Se reține că poartă numele de M. de peste 54 ani, pentru numele solicitat nu deține acte și nici în societate nu e cunoscut cu numele respectiv, s-a născut în afara căsătoriei, a fost înregistrat cu numele de familie al mamei, nu a fost recunoscut de Ș.E.T. și nici nu s-a făcut acțiune în recunoașterea paternității.

Din certificatul de naștere seria Nf nr. 630380, eliberat de Sfatul popular al comunei Tapia, rezultă că recurentul s-a născut la 23 aprilie 1950, în localitatea Tapia, la rubricile „numele” și „prenumele” mamei fiind trecută M.E., iar la rubricile „numele” și „prenumele” tatălui nefiind indicată vreo persoană. Din „Extras din registrul de naștere” nr. 20132 din 24 februarie 2004, eliberat de Primăria orașului Făget, rezultă că mama recurentului s-a căsătorit cu M.V., la 17 martie 1945, de care a divorțat la 24 iulie 1953 și că s-a recăsătorit la 17 octombrie 1963, cu numitul Ș.E.T., luând numele de familie, de Ș. Se reține, astfel, că recurentul s-a născut în perioada în care mama sa era căsătorită cu M.V., dar aceasta nu a înțeles să-l declare ca tată al recurentului, cu toate că în conformitate cu prevederile art. 53 C. fam., „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei”.

Ca atare, chiar dacă nu apare în actul de naștere al recurentului, numele tatălui, acesta în mod legal este M.V., pentru că recurentul s-a născut în perioada în care mama sa era căsătorită cu acesta. Faptul că ulterior mama recurentului s-a recăsătorit cu Ș.E.T. și a luat numele de familie al acestuia, nu constituie un motiv suficient pentru a se putea încuviința, ca și recurentul să poarte acest nume, mai ales că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că era cunoscut ca fiind conceput de mama sa, cu Ș.T. ori că în societate i se spunea Ș. Dimpotrivă, de la naștere și până în prezent, în toate actele oficiale apare cu același nume - M. Cum se constată că recurentul nu se află în situațiile prevăzute de art. 4 din O.G.

nr. 41/2003, care permit schimbarea numelui pe cale administrativă, se reține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. De aceea, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 100 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 18 alin. (2) din O.G. nr. 41/2003 și a prevederilor art. 299 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.P. împotriva sentinței civile nr. 353 din 23 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2006.