ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta D.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea

hotărârii nr. 9694 din 13 septembrie 2005 și în consecință, obligarea acesteia,

la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 18

noiembrie 1941 - 6 martie 1945, fiind născută în perioada de refugiu a

părinților săi.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care și acte de stare civilă,

care atestă că familia acesteia a fost refugiată în urma Dictatului de la Viena din 1940, din localitatea Catcău, județul Cluj, în localitatea Băiești, județul

Hunedoara și apoi, în localitatea Vinga, județul Arad, de către armata

maghiară, când au început persecuțiile de natură etnică asupra populației de

naționalitate română.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 308/PI din

25 octombrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ,

a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 9694 din 13 septembrie 2005,

emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de

persoană refugiată, pentru perioada 18 noiembrie 1941 - 6 martie 1945.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit, prin probele

administrate, că s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost

refugiați.

Împotriva hotărârii instanței de

fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, considerând-o

nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de

refugiată a reclamantei, aceasta fiind născută după refugiul părinților și

deci, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în

această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând

cu data nașterii sale, 18 noiembrie 1941, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care,

implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. , recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 308/PI din 25

octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2006.