ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 540/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9443 din 9 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta U.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 8378 din 22 noiembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei și recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi, ca persoană refugiată. În motivare, reclamanta a arătat că s-a născut în localitatea Timișoara, unde se refugiaseră părinții săi, ca urmare a cedării Ardealului de Nord. Pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că în anul 1940, când s-au strămutat părinții săi, reclamanta nu era concepută, pentru a se prezuma că beneficiază de același statut, de persoană refugiată.

Prin sentința civilă nr. 31 din 20 ianuarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a legii, pentru perioada 8 aprilie 1943 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în categoria persoanelor care au fost persecutate din motive etnice, la care face referire art. 2 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sunt incluse și persoanele refugiate din Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena și cum reclamanta s-a născut în timpul refugiului, dobândește de la data nașterii sale, același statut, ca și părinții săi.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, susținând că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât, în anul refugierii părinților săi, aceasta nici nu era concepută, astfel că nu este dovedită calitatea de persoană strămutată. Recursul este nefondat. Prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și prin precizările din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii, pentru persoanele care s-au aflat în situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice.

Verificându-se actele cauzei, se constată că refugiul familiei reclamantei s-a produs ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, în condițiile istorice de la acea dată, neavând relevanță împrejurarea că reclamanta s-a născut ulterior refugierii, câtă vreme aceasta a dobândit prin naștere, statutul de refugiată, asemenea părinților săi. Așa fiind, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 31 din 20 ianuarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.