ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 540/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9443

din 9 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamanta U.M. a solicitat, în contradictoriu cu

Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 8378 din 22 noiembrie

2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei

și recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi, ca

persoană refugiată.

În motivare, reclamanta a arătat că

s-a născut în localitatea Timișoara, unde se refugiaseră părinții săi, ca

urmare a cedării Ardealului de Nord.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Timiș a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că

în anul 1940, când s-au strămutat părinții săi, reclamanta nu era concepută,

pentru a se prezuma că beneficiază de același statut, de persoană refugiată.

Prin sentința civilă nr. 31 din 20

ianuarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să îi

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a legii, pentru perioada 8

aprilie 1943 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că în categoria persoanelor care au fost persecutate din

motive etnice, la care face referire art. 2 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, sunt incluse și persoanele refugiate din

Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena și cum reclamanta s-a născut în timpul refugiului, dobândește de la data nașterii sale, același statut, ca

și părinții săi.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, susținând că reclamanta nu

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

întrucât, în anul refugierii părinților săi, aceasta nici nu era concepută,

astfel că nu este dovedită calitatea de persoană strămutată.

Recursul este nefondat.

Prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și

prin precizările din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a prevăzut

acordarea drepturilor compensatorii, pentru persoanele care s-au aflat în

situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice.

Verificându-se actele cauzei, se

constată că refugiul familiei reclamantei s-a produs ca urmare a ocupării

Ardealului de Nord, în condițiile istorice de la acea dată, neavând relevanță

împrejurarea că reclamanta s-a născut ulterior refugierii, câtă vreme aceasta a

dobândit prin naștere, statutul de refugiată, asemenea părinților săi.

Așa fiind, urmează a se respinge

prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 31 din 20 ianuarie

2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2005.