ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1020/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 110

din 19 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu

Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 8489 din 5 decembrie

2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a

respins cererea privind stabilirea calității de beneficiar al acestei legi.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că părinții săi au fost strămutați, ca urmare a ocupării Ardealului de

Nord, din județul Satu Mare, în localitatea Sibiu, unde s-au căsătorit și unde la

12 decembrie 1943 s-a născut reclamantul, dobândind același statut de refugiat,

ca și părinții săi. Acest statut a fost recunoscut ca atare, de către Comisie,

prin decizia nr. 1751 din 31 octombrie 2002, de acordare a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, mamei sale P.A.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Timiș a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât

reclamantul nu a dovedit calitatea de persoană refugiată.

Prin sentința civilă nr. 65/PI din 3

februarie 2004, instanța de fond a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să îi

recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din

Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut, din interpretarea textelor legale incidente cauzei, că, în

categoria persoanelor persecutate din motive etnice, strămutate într-o altă localitate,

decât aceea în care își aveau domiciliul, se includ și persoanele refugiate în

urma aplicării Dictatului de la Viena.

În consecință, reclamantul, născut

în timpul refugiului, trebuie să beneficieze de drepturile conferite de lege,

pentru perioada 12 decembrie 1943 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, invocând motivul de

casare prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport cu prevederile O.G.

nr. 105/1999 și ale Legii nr. 189/2000, care nu se referă la copiii născuți în

refugiu. În cauză s-a arătat că reclamantul s-a născut cu mult peste intervalul

de 300 de zile, de la data refugiului mamei sale.

Recursul este nefondat.

Prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și

cu precizările din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a prevăzut

acordarea drepturilor compensatorii, pentru persoanele care s-au aflat în

situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice.

În raport cu aceste dispoziții

legale și din verificarea actelor cauzei, se constată că sentința atacată este

legală, în sensul că instanța a reținut, în mod corect, că reclamantul, născut

în perioada de refugiu a părinților săi, are același statut de refugiat, cu

aceștia, de la data nașterii, până la 6 martie 1945, beneficiind de prevederile

art. 2 din Legea nr. 189/2000.

În consecință, prezentul recurs va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței nr. 65/PI din 3 februarie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2005.