ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 278/CA/2003, reclamantul R.T.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr. 3613 din 3 decembrie 2002 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut în perioada refugiului părinților, în urma Dictatului de la Viena, dobândind același statut personal cu al acestora, anume statutul de refugiat.

Prin sentința civilă nr. 43 din 25 februarie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.T.A. împotriva pârâtei Casa județeană de Pensii Timiș, a anulat decizia nr. 3613 din 3 decembrie 2002 și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul trebuie să beneficieze de actele reparatorii ale statului român stabilite prin Legea nr. 189/2000, întrucât din momentul nașterii sale, el dobândește același statut ca și părinții săi, anume, acela de refugiat.

Împotriva sentinței civile sus-menționate, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, recurenta a susținut că soluția adoptată de instanță contravine prevederilor legale, întrucât Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, nu se referă și la persoanele care s-au născut în timpul în care au fost strămutați ori s-au refugiat părinții lor, cu atât mai mult, cu cât reclamantul, la data de 14 octombrie 1940, când s-au strămutat părinții săi, nici nu era conceput. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de fond a reținut, în mod întemeiat, faptul că reclamantul a dobândit prin naștere situația de refugiat a părinților săi, statut care nu conferă persoanelor respective nici cetățenia, nici domiciliul statului unde s-au refugiat. Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic. Intimatul s-a născut la data de 22 octombrie 1941, în refugiu, la data respectivă părinții săi fiind expulzați din motive etnice din localitatea Cluj, județul Cluj, în localitatea Timișoara, județul Timiș și a fost lipsit de dreptul la un domiciliu legal, ca drept patrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945 și pentru toți membrii familiei intimatului refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale, 22 octombrie 1941, intimatul a avut asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat. Faptul că intimatul nu era conceput la data când părinții săi au fost strămutați, este lipsit de relevanță, întrucât calitatea de persoană refugiată și dreptul de beneficiar al Legii nr. 189/2000 au fost constatate numai de la data nașterii intimatului și, în consecință, în raport de toate considerentele expuse, Curtea constată că nu există motive de casare a hotărârii atacate și va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 43 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2003.