ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr.

278/CA/2003, reclamantul R.T.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa județeană

de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr. 3613 din 3 decembrie 2002

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar

al prevederilor Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat, în esență, că s-a născut în perioada refugiului părinților, în urma

Dictatului de la Viena, dobândind același statut personal cu al acestora, anume

statutul de refugiat.

Prin sentința civilă nr. 43 din 25

februarie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.T.A. împotriva

pârâtei Casa județeană de Pensii Timiș, a anulat decizia nr. 3613 din 3

decembrie 2002 și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i

recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că reclamantul trebuie să beneficieze de actele

reparatorii ale statului român stabilite prin Legea nr. 189/2000, întrucât din

momentul nașterii sale, el dobândește același statut ca și părinții săi, anume,

acela de refugiat.

Împotriva sentinței

civile sus-menționate, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a susținut că soluția adoptată de instanță

contravine prevederilor legale, întrucât Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, nu se referă și la persoanele care s-au născut în timpul în care au

fost strămutați ori s-au refugiat părinții lor, cu atât mai mult, cu cât

reclamantul, la data de 14 octombrie 1940, când s-au strămutat părinții săi,

nici nu era conceput.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, instanța de fond a reținut,

în mod întemeiat, faptul că reclamantul a dobândit prin naștere situația de

refugiat a părinților săi, statut care nu conferă persoanelor respective nici

cetățenia, nici domiciliul statului unde s-au refugiat.

Domiciliul legal al minorului este

la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.

Intimatul s-a născut la data de 22

octombrie 1941, în refugiu, la data respectivă părinții săi fiind expulzați din

motive etnice din localitatea Cluj, județul Cluj, în localitatea Timișoara,

județul Timiș și a fost lipsit de dreptul la un domiciliu legal, ca drept

patrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a

afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la

6 martie 1945 și pentru toți membrii familiei intimatului refugiați în altă

localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o

locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a

apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 189/2000,

pentru că de la data nașterii sale, 22 octombrie 1941, intimatul a avut

asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat.

Faptul că intimatul nu era conceput

la data când părinții săi au fost strămutați, este lipsit de relevanță,

întrucât calitatea de persoană refugiată și dreptul de beneficiar al Legii nr.

189/2000 au fost constatate numai de la data nașterii intimatului și, în

consecință, în raport de toate considerentele expuse, Curtea constată că nu

există motive de casare a hotărârii atacate și va respinge ca nefondat

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 43 din 25 februarie

2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2003.