ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
calea contenciosului administrativ, la data de 24 februarie 2004, reclamantul T.A.
a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, să se dispună
anularea hotărârii nr. 8916 din 21 ianuarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea
Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea
calității de beneficiar al prevederilor acestei legi.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut în perioada refugiului părinților,
în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind același statut ca aceștia,
și anume, statutul de refugiat.
Prin sentința nr. 180 din 23
martie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.A., a anulat
hotărârea nr. 8916 din 21 ianuarie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii
Timiș, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de
beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a se pronunța în
acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză,
rezultă că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților, dobândind
din momentul nașterii sale, același statut, ca și părinții săi, de refugiat, suferind
vexațiunile morale și materiale rezultate din condiția de persoană refugiată
(strămutată), cu toate consecințele decurgând din aceasta.
În consecință, instanța a
reținut că reclamantul trebuie să beneficieze de actele reparatorii instituite
de Statul român, prin Legea nr. 189/2000, pentru aceste categorii de persoane.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În esență, se susține că
reclamantul nu a făcut dovada că ar avea calitatea de persoană strămutată în
altă localitate, decât cea de domiciliu, întrucât s-a născut la data de 18
august 1943, în localitatea Câmpia Turzii, raionul Turda, iar părinții
reclamantului, T.I. și T.E., au fost strămutați din localitatea Cluj Napoca, în
luna septembrie 1940, în urma Dictatului de la Viena.
Recurenta-pârâtă consideră
că intimatul-reclamant nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c)
din Legea nr. 189/2000, întrucât la data strămutării părinților săi nici nu era
conceput, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut cu al
părinților, deoarece s-a născut după 35 de luni de la data strămutării
acestora.
Examinându-se sentința
atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul
este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este incontestabil că
reclamantul s-a născut la data de 18 august 1943, în localitatea Câmpia Turzii,
părinții săi fiind refugiați în această localitate, în urma Dictatului de la Viena.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de
prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor
instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit
persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și
aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Din interpretarea
teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul
reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru
prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în
perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că
legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate
persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor
exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor
care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost
strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,
toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este
necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi
au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit
aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,
ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
În consecință,
constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge
recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 180 din 23 martie
2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 ianuarie 2005.