ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, la data de 24 februarie 2004, reclamantul T.A.

a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, să se dispună

anularea hotărârii nr. 8916 din 21 ianuarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea

calității de beneficiar al prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut în perioada refugiului părinților,

în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind același statut ca aceștia,

și anume, statutul de refugiat.

Prin sentința nr. 180 din 23

martie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.A., a anulat

hotărârea nr. 8916 din 21 ianuarie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii

Timiș, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză,

rezultă că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților, dobândind

din momentul nașterii sale, același statut, ca și părinții săi, de refugiat, suferind

vexațiunile morale și materiale rezultate din condiția de persoană refugiată

(strămutată), cu toate consecințele decurgând din aceasta.

În consecință, instanța a

reținut că reclamantul trebuie să beneficieze de actele reparatorii instituite

de Statul român, prin Legea nr. 189/2000, pentru aceste categorii de persoane.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se susține că

reclamantul nu a făcut dovada că ar avea calitatea de persoană strămutată în

altă localitate, decât cea de domiciliu, întrucât s-a născut la data de 18

august 1943, în localitatea Câmpia Turzii, raionul Turda, iar părinții

reclamantului, T.I. și T.E., au fost strămutați din localitatea Cluj Napoca, în

luna septembrie 1940, în urma Dictatului de la Viena.

Recurenta-pârâtă consideră

că intimatul-reclamant nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000, întrucât la data strămutării părinților săi nici nu era

conceput, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut cu al

părinților, deoarece s-a născut după 35 de luni de la data strămutării

acestora.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este incontestabil că

reclamantul s-a născut la data de 18 august 1943, în localitatea Câmpia Turzii,

părinții săi fiind refugiați în această localitate, în urma Dictatului de la Viena.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În consecință,

constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge

recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 180 din 23 martie

2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2005.