ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 24 februarie 2004, reclamantul T.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, să se dispună anularea hotărârii nr. 8916 din 21 ianuarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor acestei legi. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut în perioada refugiului părinților, în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind același statut ca aceștia, și anume, statutul de refugiat.
Prin sentința nr. 180 din 23 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.A., a anulat hotărârea nr. 8916 din 21 ianuarie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților, dobândind din momentul nașterii sale, același statut, ca și părinții săi, de refugiat, suferind vexațiunile morale și materiale rezultate din condiția de persoană refugiată (strămutată), cu toate consecințele decurgând din aceasta.
În consecință, instanța a reținut că reclamantul trebuie să beneficieze de actele reparatorii instituite de Statul român, prin Legea nr. 189/2000, pentru aceste categorii de persoane. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, se susține că reclamantul nu a făcut dovada că ar avea calitatea de persoană strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, întrucât s-a născut la data de 18 august 1943, în localitatea Câmpia Turzii, raionul Turda, iar părinții reclamantului, T.I. și T.E., au fost strămutați din localitatea Cluj Napoca, în luna septembrie 1940, în urma Dictatului de la Viena.
Recurenta-pârâtă consideră că intimatul-reclamant nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât la data strămutării părinților săi nici nu era conceput, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut cu al părinților, deoarece s-a născut după 35 de luni de la data strămutării acestora. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Este incontestabil că reclamantul s-a născut la data de 18 august 1943, în localitatea Câmpia Turzii, părinții săi fiind refugiați în această localitate, în urma Dictatului de la Viena.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
În consecință, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 180 din 23 martie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2005.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.