ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 342/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova

la data de 12 decembrie 2006, reclamantul I.M. a solicitat anularea Deciziei nr.

136 din 28 iunie 2006, prin care pârâta U.N.B.R. i-a respins contestația

împotriva Deciziei nr. 307 din 8 septembrie 2005, prin care i-a fost respinsă

cererea de reînscriere în tabloul avocaților Baroului Dolj.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că nu a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de

Legea nr. 51/1995 și de Statutul Avocaților, nu a fost audiat pentru a-și

exercita dreptul la apărare, nu a fost avertizat înainte de luarea măsurii

suspendării din exercitarea calității de avocat, iar dispozițiile art. 27 lit.

c) din Legea nr. 51/1995, anterioare modificării prin Legea nr. 255/2004, nu aveau

caracter imperativ, ci supletiv.

Pe parcursul soluționării

cauzei, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 53 alin.

(2) lit. c) și lit. m) din Legea nr. 51/1995, prevederi pe care le-a considerat

contrare dispozițiilor art. 41 din Constituția României, art. 8,10 și 23 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 6, art. 13, art. 14 și art. 17

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Excepția de

neconstituționalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 1096 din 22 noiembrie

2007 a Curții Constituționale, care a reținut, în esență, caracterul legitim al

instituirii unor obligații pentru cei care exercită o anumită profesie

reglementată și a unor măsuri sancționatorii față de cei care încalcă regulile

prevăzute de lege.

Prin sentința nr. 84 din 14

martie 2008 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că reclamantul a fost

suspendat din exercitarea profesiei până la plata integrală a taxelor

profesionale aferente perioadei 1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2003, obligație

pe care nu și-a îndeplinit-o, astfel încât refuzul rezolvării de reînscriere în

tabloul avocaților este temeinic și legal.

Reclamantul a formulat

recurs împotriva acestei sentințe, solicitând casarea ei ca fiind netemeinică

și nelegală și, în fond, admiterea acțiunii sale.

În motivarea căii de atac,

care nu cuprinde critici structurate potrivit art. 304 C. proc. civ.,

recurentul – reclamant a arătat că măsurile luate de Baroul Dolj împotriva lui

sunt de natură politică, iar instanțele de judecată au achiesat la toate acele

măsuri abuzive, neluând în considerare actele pe care le-a pus la dosar și

respingând cererea de eșalonare a plăților restante.

Prin întâmpinările depuse la

dosar, intimata – pârâtă U.N.B.R. a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, cu motivarea că deciziile privind refuzul reînscrierii în tabloul

avocaților succed aplicării unei sancțiuni cu suspendarea exercitării profesiei

de avocat până la plata efectivă a taxelor profesionale, potrivit, potrivit art.

27 lit. c) și art. 23 lit. m) din Legea nr. 51/1995 și art. 39 și următoarele

din Statutul profesiei de avocat.

Printr-o cerere depusă la

dosarul de recurs la data de 9 ianuarie 2009, recurentul – reclamant a invocat

o excepție de prescripție extinctivă, arătând că de la data nașterii dreptului

de creanță al Baroului Dolj (2003) au trecut mai mult de 3 ani și făcând

referire la prevederile art. 1 și următoarele din Decretul nr. 167/1958.

Această excepție de ordine

publică nu are însă legătură cu obiectul cauzei, care nu privește valorificarea

dreptului de creanță al Baroului Dolj, că exercitarea unui control de

legalitate asupra actelor administrative emise de intimații – pârâți, în

condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul – reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 81 din 16

ianuarie 2004, Baroul Dolj a dispus suspendarea exercitării profesiei de avocat

de către recurentul – reclamant până la plata integrală a taxelor profesionale

și a penalităților aferente, pentru perioada 1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2003.

Măsura a fost dispusă în

temeiul art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data

respectivă, care prevede expres suspendarea calității de avocat în caz de

neplată a taxelor și contribuțiilor profesionale timp de 6 luni de la scadență

până la lichidarea lor integrală și al art. 53 alin. (2) lit. n) din aceeași

lege, care conferă Consiliului baroului atribuția de a dispune suspendarea din

exercitarea profesiei, dacă avocatului i s-a dat un avertisment pentru neplata

debitelor și nu s-a conformat.

Acea decizie a fost supusă controlului

de legalitate în fața instanței de contencios administrativ, acțiunea

reclamantului fiind respinsă de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 348 din 8 septembrie 2005, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 1033 din 28 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și intrată în

puterea lucrului judecat.

O hotărâre judecătorească

pronunțată în cadrul unui proces în care au fost respectate principiile contradictorialității

și dreptului la apărare și fundamentată pe o analiză riguroasă a probelor

administrate nu poate fi considerată o „achiesare” la măsurile dispuse de una

dintre părți.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, în condițiile în care nici până la această dată recurentul –

reclamant nu a făcut dovada plății sumelor datorate – plată care ar fi avut ca

efect încetarea măsurii exercitării profesiei – nu poate fi reținut caracterul

nejustificat al refuzului reînscrierii în tabloul avocaților, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 [art. 2 alin. (1) lit. h) în forma în

vigoare la data introducerii acțiunii].

Exercitarea abuzivă a

dreptului de apreciere al structurilor profesionale emitente nu poate fi

reținută nici prin prisma unei pretinse neluări în considerare a unor cereri de

eșalonare a plăților restante, dată fiind vechimea debitelor a căror neachitare

a dus la suspendarea exercitării profesiei (1 ianuarie 2002 – 31 decembrie

2003).

În consecință, Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii potrivit art. 304

1

C. proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., recurentul – reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată

efectuate de intimații – pârâți conform chitanțelor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul I.M.

împotriva

sentinței nr. 84 din 14 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul –

reclamant la plata către intimata U.N.B.R. a sumei de 800 lei și către

intimatul Baroul Dolj a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 ianuarie 2009.