ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5126/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

.

Prin acțiunea înregistrată,

inițial la Tribunalul Dolj la data de 16 martie 2007, reclamantul I.M. a solicitat

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea deciziei nr. 1879/2007

emisă de pârât prin care i s-a respins cererea de a fi numit în profesia de executor

judecătoresc, cu scutire de examen, potrivit Legii nr. 188/2000. În motivarea cererii

sale, reclamantul a arătat, în esență, faptul că decizia atacată este nelegală deoarece

s-a bazat pe o recomandare inexactă a Baroului Dolj, din care a rezultat că este

necorespunzător pentru profesia de executor judecătoresc deoarece nu și-a achitat

taxele profesionale.

Tribunalul Dolj, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1716 din 20 aprilie 2007,

în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Astfel învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 264 din 14 septembrie 2007,

admițând excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare,

a respins acțiunea reclamantului pentru neîndeplinirea condiției de admisibilitate

prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv lipsa procedurii

prealabile.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin decizia civilă nr. 1504 din 8 aprilie 2008, constatând că în cauză

nu erau aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind condiția

îndeplinirii procedurii prealabile - dat fiind faptul că obiectul acțiunii a privit

constatarea refuzului nejustificat al autorității pârâte de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau un interes legitim - precum și faptul că reclamantul s-a adresat

în scris, pârâtului, anterior sesizării instanței de judecată, solicitând anularea

deciziei nr. 1879 din 21 februarie 2007, prin memoriul înregistrat sub nr. DD la

care pârâtul a răspuns în data de 19 martie 2007, a casat sentința nr. 264/2007

a Curții de Apel Craiova și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Rejudecând în fond după

casare, Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 33 din 30 ianuarie 2009,

a respins acțiunea reclamantului I.M., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, faptul că decizia atacată în cauză este legală,

refuzul primirii în profesia de executor judecătoresc a reclamantului, având la

bază decizia Consiliului Baroului Dolj, nr. 84/2002, rămasă definitivă prin decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2068 din 29 martie 2005. Din cuprinsul

acestor acte rezultă că reclamantul a fost suspendat din profesia de avocat pentru

neplata taxelor profesionale, situație în care se află și în prezent, Curtea de

Apel constând astfel că în mod temeinic pârâtul a apreciat că reclamantul nu îndeplinește,

în totalitate, condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 188/1999, pentru numirea

în profesia de executor judecătoresc.

înfățișate de recurentul-reclamant.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii

primei instanțe în sensul admiterii cererii sale.

În esență, prin motivele

de recurs prezentate recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit nu s-a făcut

distincție în cauză între o reputație bună sau rea, neplata la timp a unor obligații

pecuniare, reprezentând taxe profesionale, neputând constitui temei al refuzului

de primire a sa în profesia de executor judecătoresc, cu atât mai mult cu cât s-a

întemeiat numai pe opinia Baroului Dolj.

S-a mai arătat că aprecierea

relei reputații pentru neplata unor taxe este exagerată, cu atât mai mult cu cât

prin aceasta nu s-a adus atingere unor valori sociale deosebite, de natură etică,

morală sau juridică care să conducă la suspendarea sa din avocatură și la respingerea

cererii de numire în funcția de executor judecătoresc.

control judiciar

.

Înalta Curte, examinând

sentința atacată în raport de criticile recurentului circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și față de prevederile legale incidente,

din materia supusă analizei, ca și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., reține că nu subzistă în cauză motive care să impună fie casarea

fie modificarea sentinței atacate în considerarea celor în continuare arătate.

Curtea de Apel Craiova,

prin hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs a respins cererea recurentului-reclamant

de anulare a deciziei de neprimire în profesia de executor judecătoresc, cu scutire

de examen, conform Legii nr. 188/2000, întrucât nu era îndeplinită una din condițiile

prevăzute de art. 15 din acest act normativ, respectiv aceea de a se bucura de o

bună reputație.

În acord cu cele reținute

de prima instanță și contrar celor afirmate de recurentul-reclamant, Înalta Curte

apreciază că prin hotărârea pronunțată au fost corect evaluate să interpretate prevederile

Legii nr. 188/2000, raportat la situația concretă, de fapt a recurentului.

Astfel, potrivit art.

15 și 16 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, executorul judecătoresc

este numit de Ministrul Justiției în baza cererii celui interesat după verificarea

îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 15, printre care se află

și cerința bunei reputații [art. 15 lit. d)].

Autoritatea pârâtă și-a

exercitat dreptul de apreciere în limitele legii, fără exces de putere, în condițiile

în care a considerat că situația concretă în care se află recurentul, suspendat

din profesia de avocat pentru neplata taxelor profesionale este de natură a afecta

prestigiul său profesional și implicit buna reputație, în sensul prevederii legale

sus-arătate.

O astfel de evaluare nu

este exagerată, cum greșit susține recurentul-reclamant, ea înscriindu-se în dreptul

de apreciere al autorității pârâte, exercitat în conformitate cu competențele conferite

și în limitele legii, corespunzător voinței legiuitorului, cu atât mai mult cu cât,

cu ocazia rejudecării în fond după casare recurentul nu a prezentat înscrisuri noi

care să demonstreze că a intervenit vreo schimbare în statutul său actual sau în

situația de fapt reținută ca temei în luarea deciziei arătate.

Față de cele arătate,

în baza art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.M. împotriva sentinței civile nr. 33 din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2009.