ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2811/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2811/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin acțiunea formulată, reclamantul M.G. a chemat în
judecată pârâtul Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești solicitând
obligarea pârâtului să ia măsurile necesare în vederea înscrierii sale în
tabloul executorilor judecătorești al U.N.E.J.R. pe anul 2011.
În motivarea acțiunii a arătat că la
data de 16 februarie 2011 a solicitat pârâtului, având în vedere disp. art. 16 pct.
2 din Legea 188/2000, să ia de urgență măsurile necesare pentru înscrierea sa
în tabloul executorilor judecătorești pe anul 2011 din care a fost radiat ca
urmare a emiterii Ordinului nr. 1241/ C din 29 iulie 2008 al ministrului
justiției.
Solicitarea s-a întemeiat pe faptul
că executarea acestui ordin este suspendată de la 25 iunie 2008, în baza
încheierii pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1682/59/2007.
Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 6526 din 8
iunie 2011 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și
fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul M.G.
Pentru a pronunța această soluție
instanța de fond a reținut că reclamantul a contestat în justiție acest ordin,
acțiunea fiind admisă de Curtea de Apel București, secția contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2791 din 22 octombrie 2008,
prin care s-a dispus anularea ordinului, dar recursul formulat de Ministerul
Justiției împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 1831 din 31
martie 2009 prin care sentința atacată a fost modificată în sensul respingerii
acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
S-a constatat, așadar, că prin
hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că ordinul prin care i-a
încetat reclamantului calitatea de executor judecătoresc prin excluderea din
profesie este legal.
Singurul motiv pe care reclamantul
își întemeiază prezenta acțiune se referă la faptul că a formulat cerere de
revizuire împotriva deciziei nr. 1197 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel
Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, cerere ce formează
obiectul dosarului nr. 1682/59/2007 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția
contencios administrativ și fiscal, iar la termenul de judecată din 25 iunie 2008
instanța a dispus suspendarea executării deciziei până la soluționarea cererii
de revizuire.
În consecință, ordinul este în
vigoare și își produce efectele în sensul că reclamantul nu mai are calitatea
de executor judecătoresc.
În condițiile în care s-a stabilit în
mod irevocabil că reclamantul nu mai are calitatea de executor judecătoresc,
înscrierea sa în tabloul executorilor judecătorești contravine hotărârii
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,
lipsind de efecte juridice un act administrativ legal.
Curtea de Apel a reținut că pentru
înscrierea unei persoane în tabloul executorilor judecătorești este necesar ca
persoana respectivă să aibă această calitate, or, atâta timp cât prin ordin al
ministrului justiției reclamantului i-a încetat această calitate și nu a fost
emis un alt act de numire a acestuia în funcția de executor judecătoresc,
cererea adresată pârâtului, de înscriere în acest tablou, este neîntemeiată.
Recursul.
Împotriva acestei hotărâri,
reclamantul M.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs,
întemeiată pe dispozițiile art. 299 și 316 C. proc. civ., reclamantul M.G. a criticat
sentința de fond în esență pentru următoarele motive:
- Instanța de fond a apreciat greșit
efectele deciziei civile nr. 1831 din 31 martie 2009 și a nesocotit prevederile
unei alte hotărâri judecătorești irevocabile și anume ale încheierii din data
de 26 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, ale cărei prevederi erau obligatorii
atât pentru părți cât și pentru alții (erga omnes).
- Arată recurentul că motivele pentru
care a solicitat Curții de Apel București să anuleze Ordinul Ministrului
Justiției nr. 1241/ C din 29 aprilie 2008 au fost acelea că ordinul a fost emis
în baza unei hotărâri judecătorești/decizia civilă nr. 1197 din 13 decembrie 2007
a Curții de Apel Timișoara) înainte ca această hotărâre să fie irevocabilă și
că acest ordin nu a fost semnat de către Ministrul Justiției.
Această cerere, se arată de
recurent, i-a fost admisă prin pronunțarea sentinței civile nr. 2791 din 22
octombrie 2008 și respinsă prin Decizia civilă nr. 1831 din 31 martie 2009.
- Mai arată recurentul că Ordinul
Ministrului Justiției nr. 1241/ C din 29 aprilie 2008 a fost emis în baza deciziei
civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007 împotriva căreia recurentul a formulat
cerere de revizuire, care se află și în prezent pe rolul Curții de Apel
Craiova, decizia civilă nr. 1197/2007 fiind suspendată prin încheierea din data
de 25 iunie 2008 până la soluționarea cererii de revizuire.
În interpretarea primei instanțe privind
efectele deciziei civile nr. 1831 din 31 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, prin această decizie este stabilit irevocabil că recurentul nu are
calitate de executor judecătoresc și are putere de lucru judecat, cu privire la
acest aspect, însă consideră recurentul că instanța de recurs nu s-a pronunțat
dacă suspendarea executării deciziei civile nr. 1197/2007 are ca efect
suspendarea executării ordinului.
Procedura în fața instanței de
recurs.
În dovedirea cererii de recurs,
recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
înscrisuri doveditoare.
Considerentele și soluția instanței
de recurs.
Analizând cererea de recurs,
motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu
prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:
Argumente de fapt și de drept
relevante.
Prin Hotărârea Comisiei Superioare
de Disciplină din cadrul U.N.E.J.R. nr. 8 din 15 septembrie 2006 s-a dispus
excluderea din profesia de executor judecătoresc a recurentului.
Prin decizia nr. 1197 din 13
decembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, a respins recursul împotriva
Hotărârii nr. 9/2006 a Comisiei Superioare de disciplină.
Prin Ordinul Ministrului Justiției
nr. 1241/ C din 29 aprilie 2008, i-a încetat reclamantului – recurent calitatea
de executor judecătoresc, prin excluderea sa din profesie, dispusă ca sancțiune
disciplinară.
Recurentul – reclamant a contestat
în justiție Ordinul Ministrului Justiției nr. 1241/ C din 29 aprilie 2008, acțiunea
de anulare a fost admisă prin sentința civilă nr. 2791 din 22 octombrie 2008 a
Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, iar prin
decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1831 din 31 martie 2009,
sentința a fost modificată și acțiunea reclamantului – recurent de anulare a
ordinului a fost respinsă.
Înalta Curte constată că în decizia Înalta
Curte de Casație și Justiție nr. 1831 din 31 martie 2009 s-a făcut referire la
analizarea de către instanța fondului a măsurilor procedurale dispuse de alte
instanțe, de Curtea de Apel Craiova (încheierea din 25 iunie 2008) în raport de
alte căi extraordinare de atac exercitate împotriva deciziei nr. 1197/2007,
care de altfel fiind pronunțată de un complet de recurs, este irevocabilă,
mențiunea care există în dispozitiv, nu așa cum a afirmat și afirma și în
prezent recurentul. Toate acestea nu pot atrage retroactiv nelegalitatea
ordinului, fiind pronunțate la o dată ulterioară datei de emitere a ordinului
ministrului justiției privind excluderea din profesie.
Prin urmare, așa cum a reținut instanța
de fond, aspectele invocate au fost irevocabil analizate de instanța de recurs
care a analizat sentința civilă nr. 2791/2008 și legalitatea emiterii Ordinului
Ministrului Justiției nr. 1241/ C din 29 aprilie 2008.
În acest context, ordinul de
încetare a calității de executor judecătoresc este pe aceste chestiuni,
analizat și constatată legalitatea acestuia în mod irevocabil.
- În consecință în mod corect
instanța de fond a reținut că nu există un refuz nejustificat al pârâtului
Consiliul U.N.E.J. de a înscrie în tablourile executorilor judecătorești al U.N.E.J.R.
pe anul 2011 pe recurent, nefiind incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. i)
din Legea nr. 554/2004.
Temeiul legal al soluției adoptate.
Față de cele reținute mai sus, în
conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C. proc. civ., se va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.G.,
împotriva sentinței civile nr. 6526 din 8 noiembrie 2011 a Curții de apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 5 iunie 2012.