ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.06.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2811/2012

HOTĂRÂRE
05.06.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2811/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea formulată, reclamantul M.G. a chemat în

judecată pârâtul Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești solicitând

obligarea pârâtului să ia măsurile necesare în vederea înscrierii sale în

tabloul executorilor judecătorești al U.N.E.J.R. pe anul 2011.

În motivarea acțiunii a arătat că la

data de 16 februarie 2011 a solicitat pârâtului, având în vedere disp. art. 16 pct.

2 din Legea 188/2000, să ia de urgență măsurile necesare pentru înscrierea sa

în tabloul executorilor judecătorești pe anul 2011 din care a fost radiat ca

urmare a emiterii Ordinului nr. 1241/ C din 29 iulie 2008 al ministrului

justiției.

Solicitarea s-a întemeiat pe faptul

că executarea acestui ordin este suspendată de la 25 iunie 2008, în baza

încheierii pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1682/59/2007.

Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 6526 din 8

iunie 2011 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul M.G.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că reclamantul a contestat în justiție acest ordin,

acțiunea fiind admisă de Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2791 din 22 octombrie 2008,

prin care s-a dispus anularea ordinului, dar recursul formulat de Ministerul

Justiției împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 1831 din 31

martie 2009 prin care sentința atacată a fost modificată în sensul respingerii

acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

S-a constatat, așadar, că prin

hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că ordinul prin care i-a

încetat reclamantului calitatea de executor judecătoresc prin excluderea din

profesie este legal.

Singurul motiv pe care reclamantul

își întemeiază prezenta acțiune se referă la faptul că a formulat cerere de

revizuire împotriva deciziei nr. 1197 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, cerere ce formează

obiectul dosarului nr. 1682/59/2007 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, iar la termenul de judecată din 25 iunie 2008

instanța a dispus suspendarea executării deciziei până la soluționarea cererii

de revizuire.

În consecință, ordinul este în

vigoare și își produce efectele în sensul că reclamantul nu mai are calitatea

de executor judecătoresc.

În condițiile în care s-a stabilit în

mod irevocabil că reclamantul nu mai are calitatea de executor judecătoresc,

înscrierea sa în tabloul executorilor judecătorești contravine hotărârii

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

lipsind de efecte juridice un act administrativ legal.

Curtea de Apel a reținut că pentru

înscrierea unei persoane în tabloul executorilor judecătorești este necesar ca

persoana respectivă să aibă această calitate, or, atâta timp cât prin ordin al

ministrului justiției reclamantului i-a încetat această calitate și nu a fost

emis un alt act de numire a acestuia în funcția de executor judecătoresc,

cererea adresată pârâtului, de înscriere în acest tablou, este neîntemeiată.

Recursul.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul M.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs,

întemeiată pe dispozițiile art. 299 și 316 C. proc. civ., reclamantul M.G. a criticat

sentința de fond în esență pentru următoarele motive:

- Instanța de fond a apreciat greșit

efectele deciziei civile nr. 1831 din 31 martie 2009 și a nesocotit prevederile

unei alte hotărâri judecătorești irevocabile și anume ale încheierii din data

de 26 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, ale cărei prevederi erau obligatorii

atât pentru părți cât și pentru alții (erga omnes).

- Arată recurentul că motivele pentru

care a solicitat Curții de Apel București să anuleze Ordinul Ministrului

Justiției nr. 1241/ C din 29 aprilie 2008 au fost acelea că ordinul a fost emis

în baza unei hotărâri judecătorești/decizia civilă nr. 1197 din 13 decembrie 2007

a Curții de Apel Timișoara) înainte ca această hotărâre să fie irevocabilă și

că acest ordin nu a fost semnat de către Ministrul Justiției.

Această cerere, se arată de

recurent, i-a fost admisă prin pronunțarea sentinței civile nr. 2791 din 22

octombrie 2008 și respinsă prin Decizia civilă nr. 1831 din 31 martie 2009.

- Mai arată recurentul că Ordinul

Ministrului Justiției nr. 1241/ C din 29 aprilie 2008 a fost emis în baza deciziei

civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007 împotriva căreia recurentul a formulat

cerere de revizuire, care se află și în prezent pe rolul Curții de Apel

Craiova, decizia civilă nr. 1197/2007 fiind suspendată prin încheierea din data

de 25 iunie 2008 până la soluționarea cererii de revizuire.

În interpretarea primei instanțe privind

efectele deciziei civile nr. 1831 din 31 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, prin această decizie este stabilit irevocabil că recurentul nu are

calitate de executor judecătoresc și are putere de lucru judecat, cu privire la

acest aspect, însă consideră recurentul că instanța de recurs nu s-a pronunțat

dacă suspendarea executării deciziei civile nr. 1197/2007 are ca efect

suspendarea executării ordinului.

Procedura în fața instanței de

recurs.

În dovedirea cererii de recurs,

recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.

înscrisuri doveditoare.

Considerentele și soluția instanței

de recurs.

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu

prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:

Argumente de fapt și de drept

relevante.

Prin Hotărârea Comisiei Superioare

de Disciplină din cadrul U.N.E.J.R. nr. 8 din 15 septembrie 2006 s-a dispus

excluderea din profesia de executor judecătoresc a recurentului.

Prin decizia nr. 1197 din 13

decembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, a respins recursul împotriva

Hotărârii nr. 9/2006 a Comisiei Superioare de disciplină.

Prin Ordinul Ministrului Justiției

nr. 1241/ C din 29 aprilie 2008, i-a încetat reclamantului – recurent calitatea

de executor judecătoresc, prin excluderea sa din profesie, dispusă ca sancțiune

disciplinară.

Recurentul – reclamant a contestat

în justiție Ordinul Ministrului Justiției nr. 1241/ C din 29 aprilie 2008, acțiunea

de anulare a fost admisă prin sentința civilă nr. 2791 din 22 octombrie 2008 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, iar prin

decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1831 din 31 martie 2009,

sentința a fost modificată și acțiunea reclamantului – recurent de anulare a

ordinului a fost respinsă.

Înalta Curte constată că în decizia Înalta

Curte de Casație și Justiție nr. 1831 din 31 martie 2009 s-a făcut referire la

analizarea de către instanța fondului a măsurilor procedurale dispuse de alte

instanțe, de Curtea de Apel Craiova (încheierea din 25 iunie 2008) în raport de

alte căi extraordinare de atac exercitate împotriva deciziei nr. 1197/2007,

care de altfel fiind pronunțată de un complet de recurs, este irevocabilă,

mențiunea care există în dispozitiv, nu așa cum a afirmat și afirma și în

prezent recurentul. Toate acestea nu pot atrage retroactiv nelegalitatea

ordinului, fiind pronunțate la o dată ulterioară datei de emitere a ordinului

ministrului justiției privind excluderea din profesie.

Prin urmare, așa cum a reținut instanța

de fond, aspectele invocate au fost irevocabil analizate de instanța de recurs

care a analizat sentința civilă nr. 2791/2008 și legalitatea emiterii Ordinului

Ministrului Justiției nr. 1241/ C din 29 aprilie 2008.

În acest context, ordinul de

încetare a calității de executor judecătoresc este pe aceste chestiuni,

analizat și constatată legalitatea acestuia în mod irevocabil.

- În consecință în mod corect

instanța de fond a reținut că nu există un refuz nejustificat al pârâtului

Consiliul U.N.E.J. de a înscrie în tablourile executorilor judecătorești al U.N.E.J.R.

pe anul 2011 pe recurent, nefiind incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluției adoptate.

Față de cele reținute mai sus, în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de M.G.,

împotriva sentinței civile nr. 6526 din 8 noiembrie 2011 a Curții de apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2791 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, a fost admisă acțiunea reclamantului M.G. formulată în contradictoriu cu M
ÎCCJ 2015-02-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 504/2015
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea formulată la data de 30 august 2013 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrati
ÎCCJ 2020-06-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2798/2020
mai critică soluția instanței și pentru respingerea probei cu martori pe care a solicitat-o și pe care instanța a apreciat-o ca fiind neconcludentă cauzei. De asemenea, recurentul consideră că instanța, în mod greșit, a apreciat că hotărâre
ÎCCJ 2012-10-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4114/2012
de specialitate de nivel central, conform art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de
ÎCCJ 2009-03-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1178/2009
. 15 din lege, suspendarea actului atacat. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față autoritatea pârâtă (A.N.P.C.), cererea fiind legal timbrată. În motivarea cererii sunt reiterate susținerile pârâtei din întâmpinare
Sursă