ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1197/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1197/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 389 din 20

octombrie 2006, Tribunalul

Vrancea, secția penală, a

condamnat, între alții,pe inculpatul H.M.,

la pedeapsa de

5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

, iar în baza

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, și făcând

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă perioada executată începând cu data de12 aprilie 2006 la 20 octombrie

2006.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de

despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea telefonului mobil, către partea

civilă P.C. și la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul H.A.V., la 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

În condițiile art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni,

calculat conform art. 110 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut

următoarele:

În noaptea de 26 noiembrie 2005, în jurul orei 3.00, inculpatul H.M.,

împreună cu coinculpatul P.I. au observat doi tineri care se deplasau pe str. Duiliu

Zamfirescu din Municipiul Focșani și au hotărât să le sustragă telefoanele

mobile, scop în care s-au apropiat de aceștia și prin surprindere, inculpatul P.I.

i-a aplicat o lovitură părții civile P.C. și apoi l-a imobilizat, timp în care

inculpatul H.M. l-a lovit pe numitul B.M., care însă a reușit să fugă, situație

în care H.M. a sustras din buzunarul părții civile P.C., care era imobilizat,

un telefon mobil marca Sagem, după care ambii au părăsit în fugă locul faptei.

A doua zi după săvârșirea faptei, inculpații au vândut unei persoane

necunoscute telefonul sustras, iar suma de 50 lei, bani rezultați din această

vânzare a fost împărțită în cote egale.

În seara zilei de 12 decembrie 2005,

inculpatul H.M. împreună cu fratele său, inculpatul H.A.V. și inculpatul

N.G.M. au așteptat, la propunerea celui

din urmă, un grup de elevi, pentru a vedea dacă aceștia dețin telefoane mobile,

în

scopul de a le sustrage.

Inculpatul N.G.M. Ie-a cerut

bani,

însă a fost refuzat și apoi i-a aplicat mai multe lovituri numitului

B.C.C., care a fost lovit și de inculpatul

H.M.,

cerându-i-se totodată

și telefonul mobil marca Nokia 2320, pe care

victima,

datorită loviturilor primite l-a predat, după care autorii au părăsit locul

faptei.

A doua zi, inculpatul N.G.M., împreună cu

inculpatul H.A.V. au vândut telefonul mobil martorului

H.G.F.

pentru suma de 250 lei și un telefon mobil,

sumă

din care H.A.V. a primit 100 lei și telefonul mobil

primit la schimb.

S-a reținut că, în drept, fapta

inculpatului H.M., care în

noaptea

de 26 noiembrie 2005, în jurul orelor 3.00, împreună cu

inculpatul P.I., pe timp de noapte, aflându-se

într-un loc

public,

apropiindu-se de numiții P.C. și B.M.,

i-a sustras în urma violenței aplicate un telefon mobil în valoare de

300 lei părții civile P.C., întrunește

elementele constitutive

ale

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

și

alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a precizat că acest lucru rezultă din declarația părților

vătămate și din declarațiile inculpaților H.M. și P.I.,

care au recunoscut că au exercitat violențe față de partea

vătămată P.C.,

la deposedarea acestuia de telefonul mobil.

S-a reținut că, în drept, fapta

inculpatului H.M., care în

seara zilei de 12 decembrie

2005, împreună cu inculpatul-minor

N.G.M. și

inculpatul H.A.V., aflându-se într-un loc public, prin violență, i-a sustras

părții vătămate B.C.C.

, un telefon

mobil în valoare de 1000 lei, întrunește

elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de

art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 75

lit. c) C. pen.

S-a reținut că acest lucru rezultă din

declarația părții vătămate

B.C.C.,

din declarația inculpatului N.G.M.

, precum și din

declarația martorei N.C.A.,

precum și din

declarația inculpatului H.M., care recunoaște

că „a lovit ușor cu pumnul în piept" partea vătămată.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului minor H.A.V., care în

seara zilei de 12 decembrie, în înțelegere cu

inculpatul

H.M. și cu inculpatul minor N.G.M.,

aflându-se

într-un loc public, a participat la sustragerea unui telefon

mobil aparținând părții vătămate B.C.C.,

întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie sub

forma

complicității, prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

99 C. pen.

Acest lucru rezultă din declarația părții vătămate B.C.C.

, dată la urmărirea penală, din declarația

inculpatului

N.G.M., dată la

urmărirea penală și din declarațiile

martorei

N.C.A., date la urmărirea penală și la instanța

de judecată.

La individualizarea pedepselor au fost

avute în vedere condițiile

concrete

în care s-a consumat infracțiunea, consecințele produse,

conduita anterioară și pe parcursul procesului

penal a inculpaților.

Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și

familie, prin decizia penală nr. 113/ A din 21

decembrie 2006, a admis

în parte apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul

Vrancea și de inculpatul P.I.

și a obligat pe inculpatul

H.M. în

solidar cu inculpatul minor P.I. și cu

părțile

responsabile civilmente Papamano Ion și Papamano Ionica la plata sumei de 300

lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă

P.C.

Prin aceeși decizie au fost respinse, ca

nefondate, apelurile

declarate de inculpații H.M. și H.A.V.

considerând nefondate susținerile acestora

în sensul nelegalității

hotărârii

instanței de fond, sub aspectul greșitei condamnări, aceștia

susținând

că nu au avut nici o participație la săvârșirea faptelor, că

au stat deoparte și nu au desfășurat nici un act

material, precum și

împrejurarea că nu a fost dovedită înțelegerea

prealabilă dintre

inculpați la săvârșirea

faptelor,  impunîndu-se achitarea.

Astfel, instanța de control judiciar a

reținut că inculpații H.M.

și

H.A.V., conform probelor administrate, se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care

au fost condamnați,

vinovăția acestora fiind pe deplind

dovedită, acțiunile tuturor

inculpaților ce

au participat la săvârșirea faptelor fiind concurente și cooperante în vederea

realizării acelui scop - sustragerea de bunuri.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs în termen legal

inculpații

H.M. și H.A.V., care au solicitat în

principal achitarea în baza art. 11 pct. 2

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

iar în subsidiar, inculpatul

H.M.,

a solicitat reducerea pedepsei, invocând temeiul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Recursurile declarate sunt nefondate,

pentru motivele ce se vor

arăta în continuare:

1.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se

constată

că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și

vinovăția

inculpatului H.M. în săvîrșirea infracțiunilor de

tâlhărie prevăzută de art. art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen.

, cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., din data de 26/27 noiembrie

2005 și

din data de 12 decembrie 2005, precum și vinovăția

inculpatului H.A.V. în săvîrșirea infracțiunii de tâlhărie,

sub forma complicității, prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la

art.

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și 2

1

lit. a) C.

pen., cu aplicarea

art. 99 C. pen.

Din declarațiile părții vătămate P.C.,

din declarația

martorului B.M., coroborate cu declarațiile

de

recunoaștere date de către inculpatul P.I.

la urmărirea

penală și la instanța de judecată, precum și din declarația

inculpatului H.M. care în faza de urmărire

penală a precizat

că „i-a dat o palmă

celui de-al doilea tânăr", reiese în mod indubitabil că recurentul

inculpat H.M. a exercitat acte de violență în acțiunea de deposedare a părții

vătămate P.C.

Din declarațiile de recunoaștere ale

inculpatului N.G.M.

,

coroborate cu declarațiile martorei N.C.A., care

a sistat la incident, din declarațiile părții

vătămateB.C.C.

, precum și din declarația inculpatului H.M.

care în

faza de urmărire penală a recunoscut

că „a lovit ușor cu pumnul în

piept" partea vătămată, rezultă că

vinovăția inculpaților a fost pe

deplin

dovedită, fiind înlăturate susținerile acestora în sensul că au

stat deoparte și nu au desfășurat nici un act

material.

Situația de fapt este corect stabilită,

corespunzător probatoriului

administrat

în cauză, astfel încât hotărârile pronunțate în cauză nu

sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

fost individualizată spre minimul prevăzut de

lege avându-se

în vedere, potrivit art.

72 C. pen., dispozițiile Părții generale ale Codului penal, limitele de

pedeapsă fixate prin norma incriminatoare,

gradul de pericol social

ridicat al faptei săvârșite, atât gradul de

pericol

generic cât și cel concret, atitudinea și persoana inculpatului.

Înalta Curte apreciază că au fost

respectate dispozițiile legale

mai sus arătate, iar

instanțele au aplicat cumulat criteriile de

individualizare

și au acordat semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedepsa a fost just

individualizată și nu se constată existența unor motive care să justifice

reindividualizarea, în sensul

reducerii cuantumului

acesteia.

Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză

nu sunt supuse cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Fată de considerentele arătate mai sus,

constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de

casare din

cele prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., care

să poată fi

luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge,

ca nefondat,

recursulrile

inculpaților H.M. și H.A.V.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului H.M.

timpul reținerii și al arestării

preventive de la 12 aprilie 2005 la 5 martie 2007.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții

inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 300

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de cate

100

lei, reprezentând onorariul

pentru apărătorul din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.M. și H.A.V.

împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Galați,

secția pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului H.M.,

timpul

reținerii și arestării

preventive de la 12 aprilie 2006 la'5 martie 2007.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din

fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2007.