ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5180/2013

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Înaltei Curți la data de 5 noiembrie 2012, M.G. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2811 din 5 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 6775/2/2011. 2. Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 2811 din 5 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul declarat de M.G. împotriva Sentinței nr. 6526 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul M.G.

a chemat în judecată pârâtul C.U.N.E.J., solicitând obligarea pârâtului să ia măsurile necesare în vederea înscrierii sale în tabloul executorilor judecătorești al U.N.E.J.R. pe anul 2011. În motivarea acțiunii a arătat că la data de 16 februarie 2011 a solicitat pârâtului, având în vedere dispozițiile art. 16 pct. 2 din Legea 188/2000, să ia de urgență măsurile necesare pentru înscrierea sa în tabloul executorilor judecătorești pe anul 2011, din care a fost radiat ca urmare a emiterii Ordinului nr. 1241/C din 29 iulie 2008 al ministrului justiției. Solicitarea s-a întemeiat pe faptul că executarea acestui ordin este suspendată de la 25 iunie 2008, în baza încheierii pronunțate de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1682/59/2007.

Prin Sentința nr. 6526 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul M.G. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a contestat în justiție ordinul ministrului justiției, acțiunea fiind admisă de Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 2791 din 22 octombrie 2008, care a dispus anularea ordinului. Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1831 din 31 martie 2009, care a modificat hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. S-a constatat așadar, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, că ordinul prin care i-a încetat reclamantului calitatea de executor judecătoresc, prin excluderea din profesie, este legal.

Instanța a constatat că reclamantul își întemeiază prezenta acțiune pe faptul că a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 1197 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, cerere ce formează obiectul Dosarului nr. 1682/59/2007 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, iar la termenul de judecată din 25 iunie 2008, instanța a dispus suspendarea executării deciziei până la soluționarea cererii de revizuire. În condițiile în care s-a stabilit în mod irevocabil că reclamantul nu mai are calitatea de executor judecătoresc, înscrierea sa în tabloul executorilor judecătorești contravine hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, lipsind de efecte juridice un act administrativ legal.

Curtea de apel a reținut că pentru înscrierea unei persoane în tabloul executorilor judecătorești este necesar ca persoana respectivă să aibă această calitate, iar în condițiile în care prin ordin al ministrului justiției reclamantului i-a încetat această calitate și nu a fost emis un alt act de numire a acestuia în funcția de executor judecătoresc, cererea adresată pârâtului, de înscriere în acest tablou, este neîntemeiată. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, reclamantul M.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Instanța de control judiciar a reținut că prin Hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul U.N.E.J.R. nr. 8 din 15 septembrie 2006, s-a dispus excluderea din profesia de executor judecătoresc a recurentului.

Prin Decizia nr. 1197 din 13 decembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul împotriva Hotărârii nr. 9/2006 a Comisiei Superioare de Disciplină. Prin Ordinul ministrului justiției nr. 1241/C din 29 aprilie 2008 i-a încetat reclamantului-recurent calitatea de executor judecătoresc, prin excluderea sa din profesie, dispusă ca sancțiune disciplinară. Recurentul a contestat în justiție Ordinul ministrului justiției nr. 1241/C din 29 aprilie 2008, acțiunea de anulare a fost admisă prin Sentința civilă nr. 2791 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, iar prin Decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1831 din 31 martie 2009, sentința a fost modificată și acțiunea reclamantului de anulare a ordinului a fost respinsă.

Înalta Curte a constatat că în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1831 din 31 martie 2009 s-a făcut referire la analizarea de către instanța fondului a măsurilor procedurale dispuse de alte instanțe, de Curtea de Apel Craiova (Încheierea din 25 iunie 2008) în raport de alte căi extraordinare de atac exercitate împotriva Deciziei nr. 1197/2007, care de altfel fiind pronunțată de un complet de recurs, este irevocabilă. Toate acestea nu pot atrage retroactiv nelegalitatea ordinului, fiind pronunțate la o dată ulterioară datei de emitere a ordinului ministrului justiției privind excluderea din profesie.

Prin urmare, a stabilit instanța de recurs faptul că aspectele invocate de recurent au fost irevocabil analizate de instanța de recurs, care a analizat Sentința nr. 2791/2008 și legalitatea emiterii Ordinului ministrului justiției nr. 1241/C din 29 aprilie 2008. În acest context, ordinul de încetare a calității de executor judecătoresc este pe aceste chestiuni analizat și a fost stabilită legalitatea acestuia în mod irevocabil. 3. Contestația în anulare formulată de M.G. Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul a invocat dispozițiile art. 318 C. proc. civ., susținând că instanța respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Astfel, contestatorul a susținut că respingând recursul, instanța a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la faptul că a solicitat obligarea intimatului-pârât la luarea măsurilor necesare în vederea înregistrării pe tabloul executorilor judecătorești, deoarece, fiind exclus din profesie prin pronunțarea Deciziei nr. 1197 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, această hotărâre a fost suspendată prin Încheierea din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, care produce efecte și în prezent și nu ca urmare a emiterii Ordinului ministrului justiției nr. 1241/C din 29 aprilie 2008. Contestatorul a susținut că instanța a omis să cerceteze motivul potrivit cu care în cazul în care calitatea de executor a încetat ca urmare a ordinului ministrului justiției, suspendarea executării Deciziei nr. 1197/2007 a Curții de Apel Timișoara are ca efect suspendarea executării ordinului, ordin care este un act subsecvent al acestei hotărâri.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate în raport cu decizia atacată a constatat că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. C. proc. civ. reglementează în Titlul V - Cap. I contestația în anulare (art. 317 - 321), cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc.

civ. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Înalta Curte a constatat că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., fără ca instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispozițiilor legale aplicabile în cauză. Analizând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte a constatat că decizia în cauză nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.

Analizând cererea contestatorului, Înalta Curte a reținut că se critică modul în care completele de judecată s-au aplecat asupra actelor dosarului. Potrivit dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., invocate de contestator ca temei al cererii formulate, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Or, susținând că instanța de fond nu a cercetat motivul privind faptul că, deși a fost exclus din profesia de executor judecătoresc, conform Deciziei nr. 1197 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, în urma pronunțării Încheierii din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, executarea hotărârii de excludere a fost suspendată, iar suspendarea produce efecte și în prezent, precum și motivul că suspendarea executării Deciziei nr. 1197/2007 are ca efect suspendarea executării ordinului ministrului justiției, contestatorul invocă aspecte care țin de fondul cauzei, de modul în care instanța de recurs, prin aprecierea probelor și prin stabilirea situației de fapt, în raport cu interpretarea dată dispozițiilor legale aplicabile, a înțeles să exercite controlul hotărârii recurate.

Pentru aceste considerente, văzând că dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu vizează greșelile de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condițiile vizate de textul legal invocat de contestator. Pentru aceste considerente, Înalta Curte a constatat că cererea de față nu îndeplinește cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac și, în consecință, va respinge contestația formulată ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de M.G. împotriva Deciziei nr. 2811 din 5 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ