ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5180/2013

Asupra contestației

în anulare de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți la data

de 5 noiembrie 2012, M.G. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei

nr. 2811 din 5 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 6775/2/2011.

instanței de recurs

Prin Decizia nr. 2811

din 5 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul

declarat de M.G. împotriva Sentinței nr. 6526 din 8 noiembrie 2011 a Curții de

Apel București, ca nefondat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul

M.G. a chemat în judecată pârâtul C.U.N.E.J., solicitând obligarea pârâtului să

ia măsurile necesare în vederea înscrierii sale în tabloul executorilor

judecătorești al U.N.E.J.R. pe anul 2011.

În motivarea acțiunii

a arătat că la data de 16 februarie 2011 a solicitat pârâtului, având în vedere

dispozițiile art. 16 pct. 2 din Legea 188/2000, să ia de urgență măsurile

necesare pentru înscrierea sa în tabloul executorilor judecătorești pe anul

2011, din care a fost radiat ca urmare a emiterii Ordinului nr. 1241/C din 29

iulie 2008 al ministrului justiției.

Solicitarea s-a

întemeiat pe faptul că executarea acestui ordin este suspendată de la 25 iunie

2008, în baza încheierii pronunțate de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.

1682/59/2007.

Prin Sentința nr.

6526 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de

reclamantul M.G.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a contestat în

justiție ordinul ministrului justiției, acțiunea fiind admisă de Curtea de Apel

București, prin Sentința nr. 2791 din 22 octombrie 2008, care a dispus anularea

ordinului. Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, care a fost admis de

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1831 din 31 martie 2009,

care a modificat hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului ca neîntemeiată.

S-a constatat așadar,

prin hotărâre judecătorească irevocabilă, că ordinul prin care i-a încetat

reclamantului calitatea de executor judecătoresc, prin excluderea din profesie,

este legal.

Instanța a constatat

că reclamantul își întemeiază prezenta acțiune pe faptul că a formulat cerere

de revizuire împotriva Deciziei nr. 1197 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel

Timișoara, cerere ce formează obiectul Dosarului nr. 1682/59/2007 aflat pe

rolul Curții de Apel Craiova, iar la termenul de judecată din 25 iunie 2008,

instanța a dispus suspendarea executării deciziei până la soluționarea cererii

de revizuire.

În condițiile în care

s-a stabilit în mod irevocabil că reclamantul nu mai are calitatea de executor

judecătoresc, înscrierea sa în tabloul executorilor judecătorești contravine

hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, lipsind de efecte juridice un act administrativ legal.

Curtea de apel a

reținut că pentru înscrierea unei persoane în tabloul executorilor

judecătorești este necesar ca persoana respectivă să aibă această calitate, iar

în condițiile în care prin ordin al ministrului justiției reclamantului i-a

încetat această calitate și nu a fost emis un alt act de numire a acestuia în

funcția de executor judecătoresc, cererea adresată pârâtului, de înscriere în

acest tablou, este neîntemeiată.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București, reclamantul M.G. a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Instanța de control

judiciar a reținut că prin Hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină din

cadrul U.N.E.J.R. nr. 8 din 15 septembrie 2006, s-a dispus excluderea din

profesia de executor judecătoresc a recurentului.

Prin Decizia nr. 1197

din 13 decembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul împotriva Hotărârii

nr. 9/2006 a Comisiei Superioare de Disciplină.

Prin Ordinul

ministrului justiției nr. 1241/C din 29 aprilie 2008 i-a încetat

reclamantului-recurent calitatea de executor judecătoresc, prin excluderea sa

din profesie, dispusă ca sancțiune disciplinară.

Recurentul a

contestat în justiție Ordinul ministrului justiției nr. 1241/C din 29 aprilie

2008, acțiunea de anulare a fost admisă prin Sentința civilă nr. 2791 din 22

octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, iar prin Decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

nr. 1831 din 31 martie 2009, sentința a fost modificată și acțiunea

reclamantului de anulare a ordinului a fost respinsă.

Înalta Curte a

constatat că în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1831 din 31

martie 2009 s-a făcut referire la analizarea de către instanța fondului a

măsurilor procedurale dispuse de alte instanțe, de Curtea de Apel Craiova

(Încheierea din 25 iunie 2008) în raport de alte căi extraordinare de atac

exercitate împotriva Deciziei nr. 1197/2007, care de altfel fiind pronunțată de

un complet de recurs, este irevocabilă. Toate acestea nu pot atrage retroactiv

nelegalitatea ordinului, fiind pronunțate la o dată ulterioară datei de emitere

a ordinului ministrului justiției privind excluderea din profesie.

Prin urmare, a

stabilit instanța de recurs faptul că aspectele invocate de recurent au fost

irevocabil analizate de instanța de recurs, care a analizat Sentința nr.

2791/2008 și legalitatea emiterii Ordinului ministrului justiției nr. 1241/C

din 29 aprilie 2008.

În acest context,

ordinul de încetare a calității de executor judecătoresc este pe aceste

chestiuni analizat și a fost stabilită legalitatea acestuia în mod irevocabil.

anulare formulată de M.G.

Prin cererea adresată

Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul a invocat dispozițiile art.

318 C. proc. civ., susținând că instanța respingând recursul a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Astfel, contestatorul

a susținut că respingând recursul, instanța a omis să cerceteze motivul de

recurs referitor la faptul că a solicitat obligarea intimatului-pârât la luarea

măsurilor necesare în vederea înregistrării pe tabloul executorilor judecătorești,

deoarece, fiind exclus din profesie prin pronunțarea Deciziei nr. 1197 din 13

decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, această hotărâre a fost suspendată

prin Încheierea din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, care produce efecte

și în prezent și nu ca urmare a emiterii Ordinului ministrului justiției nr.

1241/C din 29 aprilie 2008.

Contestatorul a

susținut că instanța a omis să cerceteze motivul potrivit cu care în cazul în

care calitatea de executor a încetat ca urmare a ordinului ministrului

justiției, suspendarea executării Deciziei nr. 1197/2007 a Curții de Apel

Timișoara are ca efect suspendarea executării ordinului, ordin care este un act

subsecvent al acestei hotărâri.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând motivele invocate în raport cu decizia atacată a

constatat că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce

urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura

de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în

condițiile legii.

C. proc. civ.

reglementează în Titlul V - Cap. I contestația în anulare (art. 317 - 321),

cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi

exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși

instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile

prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă

judecată.

Înalta Curte a

constatat că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă

exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.,

fără ca instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau

a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Analizând hotărârea

atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare,

Înalta Curte a constatat că decizia în cauză nu se circumscrie niciunei ipoteze

a prevederilor legale arătate.

Analizând cererea

contestatorului, Înalta Curte a reținut că se critică modul în care completele

de judecată s-au aplecat asupra actelor dosarului.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., invocate de contestator ca

temei al cererii formulate, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate

cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau casare.

Or, susținând că

instanța de fond nu a cercetat motivul privind faptul că, deși a fost exclus

din profesia de executor judecătoresc, conform Deciziei nr. 1197 din 13

decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, în urma pronunțării Încheierii din

25 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, executarea hotărârii de excludere a

fost suspendată, iar suspendarea produce efecte și în prezent, precum și

motivul că suspendarea executării Deciziei nr. 1197/2007 are ca efect

suspendarea executării ordinului ministrului justiției, contestatorul invocă

aspecte care țin de fondul cauzei, de modul în care instanța de recurs, prin

aprecierea probelor și prin stabilirea situației de fapt, în raport cu

interpretarea dată dispozițiilor legale aplicabile, a înțeles să exercite

controlul hotărârii recurate.

Pentru aceste

considerente, văzând că dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu vizează

greșelile de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau

de rezolvare a unui incident procedural, Înalta Curte a constatat că nu sunt

întrunite condițiile vizate de textul legal invocat de contestator.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte a constatat că cererea de față nu îndeplinește

cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare

de atac și, în consecință, va respinge contestația formulată ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de M.G. împotriva Deciziei nr. 2811 din 5 iunie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ