ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Dolj la data de 16 martie 2007, reclamantul I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea deciziei nr. 1879/2007 emisă de pârât prin care i s-a respins cererea de a fi numit în profesia de executor judecătoresc, potrivit Legii nr. 188/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia atacată este netemeinică și nelegală, întrucât s-a bazat pe o recomandare neadevărată a Baroului Dolj din care a rezultat că acesta este necorespunzător și nu a achitat taxele profesionale.

A mai arătat reclamantul că, în 27 de ani de muncă în funcții juridice nu a avut nici o plângere din partea autorităților sau din partea clienților, în legătură cu activitatea sa și că neplata taxelor s-a datorat înșelăciunii unor clienți care nu au plătit onorariile de avocat, deși contractele de asistență au fost investite cu formula executorie. Tribunalul Dolj, secția contencios, administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1716 din 20 aprilie 2007 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal, prin sentința nr. 264 din 14 septembrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamantul I.M.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, reținând în motivarea soluției, excepția lipsei procedurii prealabile, respectiv că reclamantul trebuia să se adreseze anterior sesizării instanței, autorității publice emitente a actului administrativ pentru revocarea în tot sau în parte a acestuia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul I.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând pârâtului – Ministerul Justiției să revină asupra deciziei nr. 1879 din 21 februarie 2007, anterior sesizării instanței de judecată. Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevede că nu este obligatorie plângerea prealabilă în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) din lege, respectiv în cazul refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. În cauză se constată că cererea recurentului-reclamant se încadrează în prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 7 alin. (5) din aceeași lege. Obligativitatea procedurii prealabile este impera-tivă în cazul acțiunilor privind anularea actului administrativ, nu și în cazul refuzului nejustificat al autorității administrative de a răspunde sau a rezolva o cerere, situație în care persoana fizică sau juridică poate înainta direct acțiune în fața instanței de contencios administrativ.

Mai mult, se reține că, reclamantul s-a adresat în scris pârâtului, anterior sesizării instanței de judecată, solicitând anularea deciziei nr. 1879 din 21 februarie 2007 emisă de pârât, că memoriul înregistrat la nr. 36.464 la care pârâtul a răspuns la data de 19 martie 2007. Respingând acțiunea în mod greșit pentru presupusa inadmisibilitate a acesteia, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală. În consecință, se va admite recursul declarat de reclamat, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.M. împotriva sentinței nr. 264 din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.