ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3346/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 21 februarie 2003, reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Baroul Dolj și U.A.R., anularea avizului nefavorabil emis de primul

pârât la 14 decembrie 2001, precum și a deciziilor nr. 1303 din 22 martie 2002

și nr. 8965 din 14 decembrie 2002, ale Comisiei Permanente și Consiliului

U.A.R. și obligarea pârâților să-l primească în profesia de avocat, cu scutire

de examen.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că în mod eronat i s-a respins cererea de intrare în profesia de avocat,

în considerarea dispozițiilor art. 28 și 32 din Statutul profesiei de avocat,

deoarece aceste prevederi contravin Legii nr. 51/1995, și în ceea ce îl

privește, îndeplinește toate cerințele legale, pentru a fi primit în Baroul Dolj,

având o vechime de 44 ani în funcția de judecător.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 104 din 26 martie 2003, a admis

acțiunea, a anulat actele administrative atacate și a obligat pârâții să-l

primească pe reclamant, în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a stabilit că reclamantul întrunește cerințele art. 16 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 51/1995, pentru a fi primit în profesie, cu scutire de examen,

care prevalează în raport cu Statutul profesiei de avocat, reținând că refuzul

pârâților de a-l primi în această profesie, îi vatămă drepturile recunoscute de

lege.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, în termen și legal timbrat, pârâții Baroul Dolj și U.A.R.

Ca motive de casare, recurenții au

invocat, în esență, nelegalitatea hotărârii recurate, susținând că prima

instanță a ignorat în mod nejustificat forța juridică a normelor Statutului

profesiei de avocat, fiind exagerată interpretarea potrivit căreia art. 28 pct.

9 din Statut, contravine dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, modificată.

În fapt, prin prevederile art. 28

pct. 9 din Statut, s-a urmărit atât ocrotirea drepturilor persoanelor care, la

o vârstă respectabilă, solicită primirea în profesia de avocat, cum e cazul

intimatului-reclamant, cât și a celor care exercită deja profesia.

Criticile formulate sunt nefondate.

În conformitate cu prevederile art.

16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, „la cerere, poate fi primit în

profesie, cu scutire de examen cel care, anterior sau la data primirii în

profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar,

consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani”.

Așa cum, în mod corect, a reținut

instanța de fond – aspect, de altfel, necontestat nici de recurenți –

intimatul-reclamant se încadrează în aceste dispoziții, având o vechime în

funcție de judecător de 44 ani și nu există alte impedimente care să-l facă

incompatibil cu profesia de avocat.

Este adevărat că aceste dispoziții

sunt supletive, însă de la acestea nu se poate deroga, în sensul îngrădirii

acestei posibilități, prin norme statutare ale profesiei.

Astfel, se constată că prin

prevederile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, care stipulează că

„persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a solicita

primirea în profesia de avocat, poate formula cererea de primire cu cel puțin 5

ani anterior împlinirii vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii și

asigurări sociale din care face parte”, s-a modificat, practic, norma legală,

în sensul restrângerii nepermise a unor posibilități prevăzute de lege.

Așa fiind, actele administrative

supuse cenzurii pe cale de contencios administrativ și care se întemeiază

exclusiv pe aceste dispoziții, se vădesc a fi subiective și discreționare,

fiind în mod întemeiat, anulate de prima instanță.

Ca atare, sentința pronunțată în

cauză este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul celor expuse și a

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâții Baroul Dolj și U.A.R., împotriva sentinței civile nr. 104 din 26 martie

2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.