ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1514/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.P. a solicitat, anularea deciziei nr. 1276 din 14 februarie 2002, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. și a deciziei nr. 8754 din 23 martie 2002, a U.A.R., înlăturarea avizului negativ al Baroului Dolj, ca fiind nelegal și obligarea U.A.R., la primirea sa în profesia de avocat, fără susținerea vreunui examen. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 234 din 12 iulie 2002, a admis acțiunea, a anulat actele administrative atacate și pe cale de consecință, a obligat U.A.R. să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire de examen.

S-a reținut de către instanță că reclamantul a funcționat o perioadă de 20 de ani, ca procuror, având o vechime în funcții juridice de 32 de ani, iar condiția prevăzută în art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, invocată în avizul negativ și în cele două decizii atacate, ca cererea să fi fost depusă cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei de pensionare, contravine Legii nr. 51/1995, care nu are asemenea prevedere. S-a conchis că Statutul profesiei de avocat, prin art. 28 pct. 9, contravine Legii nr. 51/1995, iar reclamantul îndeplinește condițiile impuse în art. 16 alin. (2) lit. b) din lege, pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen. Împotriva sentinței a declarat recurs U.A.R.

și Baroul Dolj, reiterând faptul că reclamantul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, întrucât nu a formulat cererea cu cel puțin 5 ani anterior împlinirii vârstei standard de pensionare. Recursurile sunt nefondate. Primirea în profesia de avocat este reglementată prin Legea nr. 51/1995, modificată, după cum urmează: Potrivit art. 16 alin. (1) din aceiași lege, dreptul de primire în profesie se obține pe baza unei examen, organizat conform prevederilor din lege și din statutul profesiei. Prin art. 16 alin. (2) lit. a) și b) din lege se stipulează că, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: titularul diplomei de doctor în drept; cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puțin 10 ani.

Deci, textele de mai sus, care reglementează primirea în profesia de avocat, fac trimitere la statutul profesiei, numai în ce privește organizarea examenului. Așadar, condițiile de primire în profesia de avocat sunt stabilite prin lege, iar statutul, în această privință, trebuie să ia în considerare aspecte care coincid cu legea, în temeiul căreia a fost adoptat, respectiv de organizare a examenului, în cazul variantei normative prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, modificată. Or, prin art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, se instituie o condiție care nu se regăsește în lege, respectiv ca cererea de primire în profesia de avocat să fie formulată cu cel puțin 5 ani, anterior împlinirii vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii și asigurări sociale, astfel că prin această condiție se adaugă la lege și, deci, statutul este contrar legii.

În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursurile, care vizează numai faptul că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, sunt nefondate, urmând să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de U.A.R. și de Baroul Dolj, împotriva sentinței nr. 234 din 12 iulie 2002, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.