ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 469/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 31

ianuarie 2002, reclamantul P.I. a solicitat anularea deciziei nr. 8550 din 15

decembrie 2001 emisă de Consiliul U.A.R., recunoașterea dreptului său de a fi

primit în profesia de avocat cu scutire de examen și obligarea U.A.R. la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul

arată că prin decizia contestată i s-a refuzat dreptul de primire în profesia

de avocat cu scutire de examen, cu toate că îndeplinește cerințele impuse de

art. 11 și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.

Mai arată că s-a invocat respingerea

cererii, de existența avizului negativ al Baroului Galați și a prevederilor

art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, Statut publicat în

Monitorul Oficial ,după ce a susținut interviul.

Menționează că și avizul Baroului

Galați este consultativ, iar pârâta nu-i poate respinge cererea nici pe motive

de oportunitate, deoarece dreptul pretins îi este conferit de lege.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 55 din 22

aprilie 2002 a respins acțiunea ca nefondată, reținând că potrivit art. 28

alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, reclamantul trebuia să solicite

primirea în profesia de avocat cu cel puțin 5 ani, anterior împlinirii vârstei

standard de pensionare, pe când acesta a împlinit vârsta standard de pensionare

la 9 iunie 000.

Mai reține că reclamantului nici nu

i s-a acordat avizul de către Consiliul Baroului și că susținerile

reclamantului că avizul negativ al Baroului se fundamentează pe criterii

subiective, iar decizia U.A.R. se întemeiază pe dispoziții care nu se aflau în

vigoare la data soluționării cererii, nu sunt fondate.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva sentinței, susținând că instanța nu a avut în vedere prevederile art.

193 din Statutul profesiei de avocat, în care se arată că statutul intră în

vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, dată care a fost 31 mai 2001,

însă el a depus dosarul în luna martie 2001, iar interviul a avut loc la 30 mai

2001, astfel că îi erau aplicabile prevederile Statutului profesiei de avocat,

în vigoare până la 31 mai 2001.

Menționează că Baroul Galați a omis

să-i comunice motivele pentru care a avizat negativ cererea sa, iar instanța a

invocat greșit textele de lege aplicabile, neținând cont că este pensionar

militar și îi sunt aplicabile prevederile Legii pensiilor militare.

Arată și că avizul Baroului era

numai facultativ și pentru că îndeplinea condițiile legale de admitere în

profesia de avocat cu scutire de examen, U.A.R. îi putea refuza cererea numai

pe motive de oportunitate.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul a solicitat primirea în

profesia de avocat cu scutire de examen, cerere adresată Baroului Galați în

luna martie 2001.

La 30 mai 2001 a susținut un

interviu la Baroul Galați, iar ulterior acesta a trimis dosarul recurentului

U.A.R., cu un aviz negativ.

Prin decizia nr. 1213 din 13

octombrie 2001, Comisia Permanentă a U.A.R. a respins cererea recurentului, de

acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat, având ca

temei art. 53 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 51/1995, republicată și art. 32

din Statutul profesiei de avocat.

Contestația formulată de recurent

împotriva deciziei nr. 1213/2001 a fost respinsă prin decizia nr. 8550 din 15

decembrie 2001 a Consiliului U.A.R., în baza art. 28 pct. 9 din Statutul

profesiei de avocat și art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995, republicată.

Recurentul a contestat ultima

decizie, având ca motiv principal faptul că nu îi sunt aplicabile prevederile

art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, așa cum a fost adoptat în luna

mai 2001, deoarece a formulat cererea de primire în profesia de avocat și a

susținut interviul, anterior datei publicării acestuia în Monitorul Oficial,

când intra în vigoare Statutul profesiei de avocat.

În cauza de față, problema esențială

este dacă prevederile Statutului profesiei de avocat sunt în concordanță cu

dispozițiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, republicată, lege care este actul normativ de bază pentru profesia de

avocat.

Ținând cont de organul emitent al

celor două acte menționate, Legea nr. 51/1995 are o forță juridică superioară,

astfel că prin Statutul profesiei de avocat nu se puteau stabili dispoziții

noi, nereglementate de lege, ci trebuia ca prin acesta numai să se pună în

aplicare legea.

Conform prevederilor art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 51/1995, republicată, „Dreptul de primire în profesia de

avocat se obține în baza unui examen organizat conform prevederilor prezentei

legi și statutului profesiei”.

Alin. (2) al art. 16 cuprinde

derogări de la dispozițiile alin. (1) și anume: „La cerere, poate fi primit în

profesie, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b)

cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit

funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp

de cel puțin 10 ani”.

De asemenea, art. 13 și art. 14 din

lege prevăd cazurile de nedemnitate, respectiv de incompatibilitate cu profesia

de avocat, iar art. 53 alin. (2) lit. f) prevede ca atribuție a Consiliului

Baroului, avizarea cererilor de primire în profesie cu scutire de examen.

Recurentul a făcut dovada

îndeplinirii funcției de consilier juridic o perioadă mai mare de 10 ani,

condiție prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și că nu

se încadrează în nici unul din cazurile de nedemnitate sau de incompatibilitate

prevăzute de lege.

De altfel, cererea i s-a respins

pentru două considerente: avizul negativ dat de Baroul Galați și prevederile

art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat.

Dar, în realitate și avizul Baroului

Galați a fost întemeiat tot pe dispozițiile art. 28 pct. 9 din Statutul

profesiei de avocat.

Nu i s-a imputat recurentului faptul

că s-ar fi prezentat necorespunzător profesional la interviu, ci numai că nu

îndeplinește condiția prevăzută de art. 28 pct. 9 din statut, care are

următorul conținut: „Persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege

pentru a solicita primirea în profesia de avocat poate formula cerere de

primire cu cel puțin 5 ani, anterior împlinirii vârstei standard de pensionare

în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte”.

Prin această dispoziție se adaugă la

lege, ceea ce nu este permis pentru un act inferior ca forță juridică,

prevederea respectivă cuprinzând o condiție restrictivă la intrarea în profesia

de avocat, neprevăzută de lege.

Chiar dacă art. 16 alin. (2) din

lege prevede că poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen,

titularul diplomei de doctor în drept sau cel care a fost anterior cel puțin 10

ani judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, bineînțeles

dacă persoana respectivă îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de lege,

dreptul de apreciere nu trebuie să fie abuziv, ci să țină cont de persoana în

cauză, în special de pregătirea profesională și de probitatea morală a

acesteia.

În cauza de față nu s-a invocat nici

un alt impediment în primirea recurentului în profesia de avocat, cu scutire de

examen, decât cel prevăzut de art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat,

care, așa cum am menționat mai sus, este emis prin adăugare la lege.

Pentru considerentele arătate mai

sus, în temeiul dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 29/1990 și ale

art. 312 și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, sentința va fi

casată și, pe fond, se va admite acțiunea formulată de reclamantul P.I., vor fi

anulate decizia nr. 8550 din 15 decembrie 2001 emisă de Consiliul U.A.R. și

decizia nr. 1213 din 13 octombrie 2001 emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. și

va fi obligată pârâta U.A.R. să emită decizie de primire a reclamantului în

profesia de avocat, cu scutire de examen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.I.

împotriva sentinței civile nr. 55 din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și, pe

fond, admite acțiunea.

Anulează decizia nr. 8550 din 15

decembrie 2001 și decizia nr. 1213 din 13 octombrie 2001, emise de U.A.R.

Obligă pârâta să emită decizie de

primire în profesia de avocat cu scutire de examen, a reclamantului.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 februarie 2003.