ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7164/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

aprilie 2003, la Tribunalul Galați, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel Galați, reclamantul A.V. a chemat în judecată Uniunea Avocaților din România

(în prezent Uniunea Națională a Barourilor din România) și Baroul de Avocați

Galați, solicitând obligarea acestora, să-l primească în profesia de avocat, cu

scutire de examen.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că a solicitat, la 5 martie 2003, prin cererea adresată Baroului de

Avocați Galați, să i se aprobe primirea în profesia de avocat, cu scutire de

examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, având o

vechime în funcția de consilier juridic, de 17 ani, dar că nu a primit răspuns

la cererea sa.

Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 187 din 15 decembrie 2003, a

respins acțiunea, ca prematur introdusă, reținând că reclamantul nu s-a adresat

Uniunii Avocaților din România, al cărui consiliu era competent să se pronunțe

cu privire la cererea sa de primire în avocatură, cu scutire de examen, față de

care nu a fost îndeplinită procedura prealabilă.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva sentinței, susținând că pârâta Baroul de Avocați Galați nu i-a

răspuns la cerere nici după un an, astfel că acțiunea nu a fost introdusă

prematur.

În ce privește fondul cauzei,

menționează că a dovedit că are dreptul de a fi primit în profesia de avocat,

cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul cererii de chemare în

judecată rezultă că reclamantul-recurent a solicitat să fie primit în profesia

de avocat, cu scutire de examen, cerere asupra căreia urma să se pronunțe și

s-a pronunțat instanța de fond, prin hotărâre.

Recurentul-reclamant și-a întemeiat

cererea, pe dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 și art. 16 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, însă obiectul cererii privea

obligarea intimatelor-pârâte, să-l primească în profesia de avocat, cu scutire

de examen, nu obligația de a i se răspunde la cererea adresată la 5 martie 2003,

Baroului de Avocați Galați, așa cum susține recurentul, în cererea de recurs.

Conform prevederilor art. 53 alin.

(2) lit. f) din Legea nr. 51/1995, republicată, consiliul baroului avizează

cererile de primire în profesie, cu scutire de examen.

De asemenea „art. 63 lit. g) din

aceeași lege, stabilește competența Consiliului Uniunii Avocaților din România,

de a aproba primirea în profesia de avocat, în toate cazurile prevăzute de

lege”.

În Statutul profesiei de avocat se

menționează, la art. 28 - 32, etapele ce trebuie parcurse de către persoana

care solicită primirea în profesia de avocat.

Baroul Galați, cu adresa nr. 283 din

1 octombrie 2001, a trimis Uniunii Avocaților din România, cererea prin care recurentul

solicită primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, cu aviz negativ,

iar Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România, prin decizia nr. 1208

din 13 octombrie 2001, i-a respins cererea.

Recurentul avea posibilitatea să

atace în instanță, decizia Comisiei Permanente, dar numai după ce în prealabil

îndeplinea procedura administrativă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 a

contenciosului administrativ și anume, să se adreseze organului emitent al

actului administrativ, pentru apărarea dreptului său, ceea ce nu a făcut.

De aceea, se reține că instanța de fond

a respins corect acțiunea, ca prematur introdusă, chiar dacă motivarea acesteia

este în oarecare măsură deficitară.

Pentru aceste motive, în temeiul art.

14 din Legea nr. 29/1990 și art. 299 și 212 C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat, Curtea reținând că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.V.

împotriva sentinței civile nr. 187 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2004.