ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1936/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

data de 30 martie 2004, I.V. a chemat în judecată Uniunea Avocaților din

România, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 1425 din 11 decembrie

2003, emisă de Comisia Permanentă, precum și a deciziei nr. 9208/2004, emisă de

Consiliul Uniunii, ca nelegale.

De asemenea, a cerut

obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să admită cererea sa de

primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a absolvit Facultatea de drept, în sesiunea februarie

1989 și ulterior a îndeplinit, până în prezent, funcțiile de jurisconsult și

consilier juridic.

Deși a depus la Baroul Galați, un dosar cu toate actele cerute și îndeplinește condițiile legale pentru

admiterea cererii, până în cursul lunii august 2003 nu a primit nici o

înștiințare de propunere în vederea primirii în profesia de avocat, cu scutire

de examen.

Reclamanta a precizat că în

conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, a îndeplinit

procedura administrativă prealabilă, prin contestația adresată Consiliului

Uniunii Avocaților din România.

Prin sentința civilă nr. 112

din 7 iunie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că nici

una dintre deciziile emise de către Baroul de Avocați Galați și Uniunea

Avocaților din România nu a fost motivată, „astfel încât considerentele acestor

măsuri sunt obscure, imposibil de determinat”.

Așa fiind, nimic nu s-ar

opune ca reclamanta să fie primită în avocatură cu scutire de examen.

Pe de altă parte, s-a

considerat că este vădit restrictivă și în afara textului legii, dispoziția din

Statutul profesiei de avocat care oprește liberul acces la desfășurarea unei

activități profesionale sub condiții ce exced caracterului liberal al profesiei

de avocat.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul de Avocați

Galați.

Recurenții au susținut că

hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece:

- deși la dosar exista o

cerere de amânare a judecății depusă de avocatul D.M., în imposibilitate de

prezentare datorită deplasării la o instanță din altă localitate, curtea de

apel a soluționat în fond cauza;

- instanța a admis acțiunea,

și față de Baroul de Avocați Galați, care nu figurează ca pârât în petitul

acțiunii;

- a fost ignorată

reglementarea instituită prin art. 16 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995,

republicată, care stabilește doar o simplă vocație a unor categorii de persoane

de a fi primite în profesie fără examen, iar nu o obligație expresă a organelor

Uniunii Avocaților din România, de rezolvare favorabilă a cererii.

Criticile nu sunt

întemeiate.

Cauza s-a judecat în adevăr,

la termenul din 7 iunie 2004, când Curtea de Apel Galați a respins cererea

depusă de avocatul D.M., pentru acordarea unui nou termen.

Măsura instanței era

justificată, având în vedere că pârâții au mai cerut și obținut anterior,

amânarea judecății pentru acest motiv, iar afirmația făcută în ultima petiție

nu era susținută de nici un înscris probatoriu.

Cât privește Baroul de Avocați

Galați, din încheierea întocmită la primul termen de judecată, rezultă că

citarea acestuia în proces s-a dispus de instanță, ca urmare a cererii

aceluiași avocat și avându-se în vedere calitatea baroului, de organ emitent al

avizului, care a fost invocat de organele U.A.R., în adoptarea soluției de respingere

a cererii reclamantei.

Admițând, așadar, acțiunea,

în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România și Baroul Galați, cu

consecința obligării ambilor pârâți să înscrie pe reclamanta I.V., în tabloul

avocaților din cadrul Baroului Galați, prima instanță a pronunțat o hotărâre,

cu respectarea normelor legale procesuale în vigoare.

Soluția curții este

temeinică, deoarece pe baza probelor cu acte administrate s-a dovedit că

reclamanta îndeplinește atât condițiile legale, cât și condițiile statutare,

pentru a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Motivarea celor două acte

administrative, cu referire la avizul negativ emis de barou, în baza unor

rezultate obținute de reclamantă la interviu, este lipsită de temei legal, de

vreme ce nici legea, nici Statutul profesiei de avocat nu au prevăzut ca o

condiție prealabilă, promovarea unui test de verificare a cunoștințelor

profesionale.

Scutirea de examen a fost

recunoscută numai anumitor categorii de persoane, în considerarea calificării

profesionale, dobândite prin exercitarea timp de cel puțin 10 ani, a uneia sau

unora din profesiile juridice, expres și limitativ enumerate în art. 16 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.

Pentru aceste categorii de

persoane, primirea în profesie, cu scutire de examen, se soluționează

individual, cu avizul consultativ al baroului, emis după depunerea raportului

asupra condițiilor de primire în profesie și verificarea cunoștințelor

referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform art. 65 alin.

(2) lit. d) din Legea nr. 51/1995, republicată, art. 32 și 52 din Statutul

profesiei de avocat.

În speță, curtea de apel a

reținut corect că reclamanta I.V., absolventă a Facultății de drept din anul

1989 și având funcția de consilier juridic la Consiliul Județean Galați, îndeplinește cerințele stabilite în art. 16 alin. (2) lit. b) din

legea mai sus menționată, care o îndreptățesc să solicite primirea în profesia

de avocat, cu scutire de examen.

Admițând, așadar, acțiunea,

astfel cum a fost formulată, instanța a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Galați împotriva

sentinței nr. 112/F din 7 iunie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2005.