ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați la data de 5 februarie 2003,

reclamantul A.T. a solicitat în contradictoriu cu  pârâta Uniunea Avocaților

din România obligarea  acesteia la primirea în Baroul de Avocați Galați, cu

scutire de  examen.

In

motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a absolvit Facultatea de Drept și

că a profesat ca judecător și consilier juridic timp de 30 ani și în

considerarea acestei împrejurări, a solicitat Baroului Galați primirea sa în

avocatură cu scutire de examen. Deoarece i-a fost respinsă cererea, s-a adresat

Uniunii Avocaților din România, care prin decizia nr.1209 din 13 octombrie 2001

i-a respins cererea, cu motivarea că prin avizul  său, Baroul Galați s-a

pronunțat asupra cererii sale.

Prin

sentința civilă nr.53 din 5 mai 2003, Curtea de Apel Galați, secția comercială

și de contencios administrativ a admis acțiunea reclamantului A.T. în

contradictoriu cu pârâta Uniunea Avocaților din România, a desființat decizia

nr.1209 din 13 octombrie 2001 emisă de Uniunea Avocaților din România și a

obligat Baroul Galați să emită decizie de primire a reclamantului în acest

barou cu scutire de examen și să-l înscrie  în tabloul avocaților definitivi.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că

reclamantul  a făcut dovada existenței dreptului de a fi primit în avocatură cu

scutire de examen, deoarece este absolvent al facultății de drept și a profesat

vreme îndelungată ca magistrat ori consilier juridic.

Impotriva

sentinței civile susmenționate a declarat recurs Uniunea Avocaților din

România, care a susținut, în esență, că petentul în prezent  este pensionar cu

pensie din sistemul de  stat și nu avocat pensionar, că nu a fost  înscris

vreodată în tabelul avocaților din România și că nu  îndeplinește condițiile

prevăzute de Legea nr.51/1995 și de Statutul profesiei de  avocat, de a fi

primit  în profesia de avocat.

Recursul

este întemeiat.

Potrivit

art.16 (1) din Legea nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea și exercitarea

profesiei de  avocat, dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui

examen, organizat potrivit prevederilor  acestei legi și a statutului

profesiei.

De

asemenea, prin art. 48 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, se menționează

că „ potrivit  art.16 din lege dreptul de primire în profesie  se obține pe

baza unui examen”, iar în textele următoare se arată modul de organizare a

examenului și procedura de urmat  de  către cel care dorește  să candideze.

Este

adevărat că, prin art. 16 alin.2  lit.a și b  din Legea nr.51/1995 republicată

se stabilește „poate fi  primit în profesie, cu  scutire de  examen”, titularul

diplomei de doctor în drept,  precum și cel care, înainte  de solicitarea

înscrierii  în profesia de  avocat a fost judecător, procuror,  notar, consilier

juridic sau  jurisconsult timp de  cel puțin 10 ani.

Numai

că, din redactarea textelor de mai sus rezultă că doar  promovarea examenului

dă nașterea dreptului de primire în profesia de avocat, în timp ce, pentru

persoana aflată  într-una din situațiile prevăzute  de art. 16 alin.2 lit.a și

b, legea nu stabilește un drept, ci prevede posibilitatea de a fi primită în

profesie fără a mai fi supusă examinării, urmând  însă, ca organele de

conducere ale Uniunii Avocaților din România să decidă dacă  acordă sau nu

solicitantului scutirea de  examen.

Astfel,

prin art.65 alin.2 lit.d din Legea nr.51/1995 se prevede, ca o competență a

Comisiei permanente, că „acordă scutire de  examen juriștilor care    îndeplinesc

condițiile cerute de prezenta lege…”, iar prin art. 63 lit. h din aceeași lege

se arată, ca atribuție a Consiliului Uniunii Avocaților din România,

soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor comisiei permanente privind

scutirea de examen.

Totodată,

prin art.52 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, se stabilește că toate

cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluționate

individual, urmând procedura avizării de  către barou și a acordării scutirii

de examen de către  comisia permanentă.

Deci,

pentru cei aflați într-una din situațiile menționate în art. 16 alin.2  din

Legea nr.51/1995 republicată, legiuitorul nu a constituit un drept de  a  fi

primiți în profesia de avocat cu scutire de examen ci a prevăzut că există o

astfel  de posibilitate, lăsând, însă, ca, în primul rând Comisia permanentă

și în final Consiliul Uniunii Avocaților din România, să decidă, pentru fiecare

caz în parte, dacă acordă scutire de examen.

In

consecință, neputându-se reține că prin respingerea cererii de a fi scutit de

examen, intimatului-reclamant i-a fost încălcat un drept recunoscut de lege,

acțiunea formulată de  acesta se privește ca nefondată, situație în care

recursul declarat în cauză urmează să fie admis, casată sentința atacată și pe

fond respinsă acțiunea formulată de A.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Uniunea Avocaților din România împotriva sentinței civile

nr.53 din 5 mai 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de Arhip Traian.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  20 ianuarie  2004.