ÎCCJ, decizie (scj.ro #85173)

Act

administrativ. Condiția vătămării unui drept recunoscut de lege. Uniunea

Avocaților din România. Primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

Legiuitorul nu a constituit

un drept de a  fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ci a

prevăzut că există o astfel  de posibilitate, lăsând, însă, ca, în primul

rând Comisia permanentă  și în final, Consiliul Uniunii Avocaților din

România, să decidă, pentru fiecare caz în parte, dacă acordă scutire de examen.

În consecință, prin respingerea cererii de a fi scutit de  examen, nu se

poate reține că intimatului-reclamant i-a fost încălcat un drept recunoscut de

lege.

Secția de contencios administrativ,

decizia nr. 157 din 20 ianuarie 2004

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați la data de 5

februarie 2003, reclamantul A.T. a solicitat în contradictoriu cu  pârâta Uniunea

Avocaților din România obligarea  acesteia la primirea în Baroul de

Avocați Galați, cu scutire de  examen.

In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a absolvit

Facultatea de Drept și că a profesat ca judecător și consilier juridic timp de

30 ani și în considerarea acestei împrejurări, a solicitat Baroului Galați

primirea sa în avocatură cu scutire de examen. Deoarece i-a fost respinsă

cererea, s-a adresat Uniunii Avocaților din România, care prin decizia nr.1209

din 13 octombrie 2001 i-a respins cererea, cu motivarea că prin avizul

său, Baroul Galați s-a pronunțat asupra cererii sale.

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ a admis acțiunea reclamantului A.T. în contradictoriu cu pârâta

Uniunea Avocaților din România, a desființat decizia nr.1209 din 13 octombrie

2001 emisă de Uniunea Avocaților din România și a obligat Baroul Galați să

emită decizie de primire a reclamantului în acest barou cu scutire de examen și

să-l înscrie  în tabloul avocaților definitivi.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut,

în esență, că  reclamantul  a făcut dovada existenței dreptului de a

fi primit în avocatură cu scutire de examen, deoarece este absolvent al

facultății de drept și a profesat vreme îndelungată ca magistrat ori consilier

juridic.

Impotriva  sentinței civile sus-menționate a declarat

recurs Uniunea Avocaților din România, care a susținut, în esență, că petentul,

în prezent, este pensionar cu pensie din sistemul de  stat și nu avocat

pensionar, că nu a fost  înscris vreodată în tabelul avocaților din

România și că nu  îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.51/1995 și

de Statutul profesiei de  avocat, de a fi primit  în profesia de

avocat.

Recursul este fondat.

Potrivit art.16 (1) din Legea nr. 51/1995 republicată, pentru

organizarea și exercitarea profesiei de  avocat, dreptul de primire în

profesie se obține pe baza unui examen, organizat potrivit prevederilor

acestei legi și a statutului profesiei.

De asemenea, prin art. 48 alin.1 din Statutul profesiei de

avocat, se menționează că „ potrivit  art.16 din lege dreptul de primire

în profesie  se obține pe baza unui examen”, iar în textele următoare se

arată modul de organizare a examenului și procedura de urmat  de

către cel care dorește  să candideze.

Este  adevărat că, în art. 16 alin.2  lit.a și b

din Legea nr.51/1995 republicată se prevede că „poate fi  primit în

profesie, cu  scutire de  examen”, titularul diplomei de doctor în

drept,  precum și cel care, înainte  de solicitarea înscrierii

în profesia de  avocat a fost judecător, procuror,  notar, consilier

juridic sau  jurisconsult timp de  cel puțin 10 ani.

Numai că, din redactarea textelor de mai sus rezultă că

doar  promovarea examenului dă nașterea dreptului de primire în profesia de

avocat, în timp ce, pentru  persoana aflată  într-una din situațiile

prevăzute  de art. 16 alin.2 lit.a și b, legea nu stabilește un drept, ci

prevede posibilitatea de a fi primită în profesie fără a mai fi supusă

examinării, urmând  însă, ca organele de  conducere ale Uniunii

Avocaților din România să decidă dacă  acordă sau nu solicitantului

scutirea de  examen.

Astfel, prin art.65 alin.2 lit.d din Legea nr.51/1995 se

prevede, ca o competență a Comisiei permanente, că „acordă scutire de

examen juriștilor care îndeplinesc condițiile cerute de prezenta lege…”, iar

prin art. 63 lit. h din aceeași lege se arată ca atribuție a Consiliului

Uniunii Avocaților din România, soluționarea contestațiilor împotriva

deciziilor comisiei permanente privind scutirea de examen.

Totodată, prin art.52 alin.1 din Statutul profesiei de avocat,

se stabilește că toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen

sunt soluționate individual, urmând procedura avizării de  către barou și

a acordării scutirii de examen de către  comisia permanentă.

Deci, pentru cei aflați într-una din situațiile menționate în

art. 16 alin.2  din Legea nr.51/1995 republicată, legiuitorul nu a

constituit un drept de a  fi primiți în profesia de avocat cu scutire de

examen, ci a prevăzut că există o astfel  de posibilitate, lăsând, însă,

ca, în primul rând Comisia permanentă  și în final, Consiliul Uniunii

Avocaților din România, să decidă, pentru fiecare caz în parte, dacă acordă

scutire de examen.

In

consecință, neputându-se reține că prin respingerea cererii de a fi scutit

de  examen, intimatului-reclamant i-a fost încălcat un drept recunoscut de

lege, acțiunea formulată de  acesta este nefondată, astfel că recursul a

fost admis.