ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3333/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3333/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 24 mai 2002, M.G. a
chemat în judecată U.A.R., solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 8758
din 23 martie 2002, prin care Consiliul Uniunii a respins contestația introdusă
de el împotriva deciziei nr. 1286 din 14 decembrie 2001, emisă de către Comisia
Permanentă, ca nelegală.
Pe cale de consecință, reclamantul a
cerut obligarea pârâtei să-i soluționeze favorabil cererea de primire în
profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din
Legea nr. 51/1995.
În motivarea acțiunii, M.G. a arătat
că îndeplinește funcția de consilier juridic și prin cererea adresată Baroului
de Avocați Vrancea a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de
examen.
Deși sunt întrunite cerințele
prevăzute în art. 16 alin. (2) al Legii nr. 51/1995, atât Comisia Permanentă,
cât și Consiliul U.A.R. nu au dat curs petiției și, respectiv contestației,
apreciind că măsura este justificată de reglementarea cuprinsă în art. 28 pct.
9 din Statutul profesiei de avocat.
A precizat că o asemenea reglementare
nu poate modifica, completa sau adăuga la normele legale, care stabilesc
limitarea vârstei persoanelor ce solicită primirea în avocatură.
Curtea de Apel Galați, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 116 din 16
septembrie 2002, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că din moment ce
primirea în profesia de avocat se realizează potrivit legii și statutului
profesiei, afirmația reclamantului că dispoziția art. 28 pct. 9 din statut ar
adăuga sau modifica legea de organizare nu are suport și trebuie înlăturată.
Hotărârea a fost atacată cu recurs
de către reclamantul M.G.
Recurentul a reiterat motivele
cuprinse în acțiunea introductivă, susținând că de vreme ce adaugă la lege,
dispozițiile statutare invocate de pârâtă în actele administrative emise
trebuiau înlăturate din rezolvarea dată litigiului.
Pe cale de consecință, eronat,
curtea de apel a respins acțiunea, considerând că cererea sa adresată Baroului
de Avocați nu are suport.
Critica este întemeiată.
Potrivit art. 16 alin. (2) lit. b)
din Legea nr. 51/1995, republicată, la cerere, poate fi primit în profesia de
avocat cel care anterior sau la data primirii în această profesie, a îndeplinit
funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp
de cel puțin 10 ani.
Prin prevederea conținută în art. 28
pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, (M. Of., nr. 284/31.05.2001) s-a
stabilit, însă, că persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege
pentru a solicita primirea în profesia de avocat poate formula cerere de
primire cu cel puțin 5 ani anterior împlinirii vârstei standard de pensionare
în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte.
Textul adaugă, indiscutabil, la
normele legale care nu condiționează admisibilitatea cererii de primire în
profesia de avocat, de o anumită vârstă a solicitantului.
Pe de altă parte, Statutul profesiei
de avocat a fost adoptat de Consiliul U.A.R. în virtutea competenței ce i-a
fost conferită prin art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Ca act administrativ normativ el
reglementează, în mod detaliat, principiile și regulile fundamentale ale
exercitării acelei profesii.
Având în vedere această calificare
juridică, dar și necesitatea conformității depline a actelor administrative de
autoritate cu prevederile legale în vigoare, Curtea Supremă de Justiție
apreciază că apărarea reclamantului M.G. referitoare la caracterul nelegal al
dispoziției art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat era întemeiată și
trebuia admisă ca atare.
Neprocedând în modul arătat și
considerând că această apărare, „nu are suport”, curtea de apel a pronunțat o
hotărâre nelegală și netemeinică, de natură a-l prejudicia grav pe reclamant.
În consecință, urmează a se admite
recursul și a fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la
aceeași instanță de fond.
Cu prilejul rejudecării, instanța de
trimitere va cere părților să atașeze în dosar toate înscrisurile care au stat
la baza emiterii actelor administrative supuse controlului jurisdicțional,
inclusiv copii după cererea reclamantului de primire în avocatură, după
carnetul său de muncă și orice alte înscrisuri a căror concludență pentru
soluționarea pricinii, va rezulta din dezbateri.
Văzând și dispozițiile art. 313 C.
proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamantul M.G. împotriva sentinței civile nr. 116 din 16 septembrie 2002 a
Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite
cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 octombrie 2003.