ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3333/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 24 mai 2002, M.G. a

chemat în judecată U.A.R., solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 8758

din 23 martie 2002, prin care Consiliul Uniunii a respins contestația introdusă

de el împotriva deciziei nr. 1286 din 14 decembrie 2001, emisă de către Comisia

Permanentă, ca nelegală.

Pe cale de consecință, reclamantul a

cerut obligarea pârâtei să-i soluționeze favorabil cererea de primire în

profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995.

În motivarea acțiunii, M.G. a arătat

că îndeplinește funcția de consilier juridic și prin cererea adresată Baroului

de Avocați Vrancea a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de

examen.

Deși sunt întrunite cerințele

prevăzute în art. 16 alin. (2) al Legii nr. 51/1995, atât Comisia Permanentă,

cât și Consiliul U.A.R. nu au dat curs petiției și, respectiv contestației,

apreciind că măsura este justificată de reglementarea cuprinsă în art. 28 pct.

9 din Statutul profesiei de avocat.

A precizat că o asemenea reglementare

nu poate modifica, completa sau adăuga la normele legale, care stabilesc

limitarea vârstei persoanelor ce solicită primirea în avocatură.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 116 din 16

septembrie 2002, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că din moment ce

primirea în profesia de avocat se realizează potrivit legii și statutului

profesiei, afirmația reclamantului că dispoziția art. 28 pct. 9 din statut ar

adăuga sau modifica legea de organizare nu are suport și trebuie înlăturată.

Hotărârea a fost atacată cu recurs

de către reclamantul M.G.

Recurentul a reiterat motivele

cuprinse în acțiunea introductivă, susținând că de vreme ce adaugă la lege,

dispozițiile statutare invocate de pârâtă în actele administrative emise

trebuiau înlăturate din rezolvarea dată litigiului.

Pe cale de consecință, eronat,

curtea de apel a respins acțiunea, considerând că cererea sa adresată Baroului

de Avocați nu are suport.

Critica este întemeiată.

Potrivit art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995, republicată, la cerere, poate fi primit în profesia de

avocat cel care anterior sau la data primirii în această profesie, a îndeplinit

funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp

de cel puțin 10 ani.

Prin prevederea conținută în art. 28

pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, (M. Of., nr. 284/31.05.2001) s-a

stabilit, însă, că persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege

pentru a solicita primirea în profesia de avocat poate formula cerere de

primire cu cel puțin 5 ani anterior împlinirii vârstei standard de pensionare

în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte.

Textul adaugă, indiscutabil, la

normele legale care nu condiționează admisibilitatea cererii de primire în

profesia de avocat, de o anumită vârstă a solicitantului.

Pe de altă parte, Statutul profesiei

de avocat a fost adoptat de Consiliul U.A.R. în virtutea competenței ce i-a

fost conferită prin art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Ca act administrativ normativ el

reglementează, în mod detaliat, principiile și regulile fundamentale ale

exercitării acelei profesii.

Având în vedere această calificare

juridică, dar și necesitatea conformității depline a actelor administrative de

autoritate cu prevederile legale în vigoare, Curtea Supremă de Justiție

apreciază că apărarea reclamantului M.G. referitoare la caracterul nelegal al

dispoziției art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat era întemeiată și

trebuia admisă ca atare.

Neprocedând în modul arătat și

considerând că această apărare, „nu are suport”, curtea de apel a pronunțat o

hotărâre nelegală și netemeinică, de natură a-l prejudicia grav pe reclamant.

În consecință, urmează a se admite

recursul și a fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță de fond.

Cu prilejul rejudecării, instanța de

trimitere va cere părților să atașeze în dosar toate înscrisurile care au stat

la baza emiterii actelor administrative supuse controlului jurisdicțional,

inclusiv copii după cererea reclamantului de primire în avocatură, după

carnetul său de muncă și orice alte înscrisuri a căror concludență pentru

soluționarea pricinii, va rezulta din dezbateri.

Văzând și dispozițiile art. 313 C.

proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul M.G. împotriva sentinței civile nr. 116 din 16 septembrie 2002 a

Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.