ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 556/2003

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul I.S. a chemat în judecată

pe pârâții U.A.R. și Baroul București, pentru ca instanța, prin sentința ce o

va pronunța, să dispună anularea deciziilor nr. 8755/2002 și nr. 1252/2001, cu

consecința obligării pârâtei U.A.R., de a-i aproba cererea de primire în

avocatură, cu scutire de examen.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că deși la momentul depunerii cererii mai avea 3 ani până la pensionare

și întrunea condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, cererea sa a primit aviz

negativ.

Curtea de Apel București, prin

sentința civilă nr. 717/2002, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 8755/2002,

a Consiliului U.A.R., precum și a deciziei nr. 1252/2001, a Comisiei Permanente

a U.A.R. și a obligat-o pe pârâta U.A.R. să soluționeze favorabil cererea

reclamantului, de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond

a reținut că din actele dosarului rezultă că reclamantul îndeplinește condiția

prevăzută de art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995 și că prin art. 28 pct. 9

din Statutul profesiei de avocat, se adaugă la lege, peste condițiile prevăzute

de aceasta.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta U.A.R.

În motivarea recursului,

recurenta-pârâtă a susținut că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 51/1995,

instituie ca regulă, primirea în profesia de avocat, prin susținerea unui

examen, excepția fiind scutirea de examen și că cererea de înscriere în

profesie trebuie făcută cu cel puțin 5 ani înainte de împlinirea vârstei legale

de pensionare, condiție neîndeplinită de intimat.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 1202/2001, emisă de

Comisia Permanentă a U.A.R., a fost respinsă cererea de acordare a scutirii de

examen în profesia de avocat, formulată de intimatul-recurent, la 1 septembrie

2001.

Această decizie a fost ulterior

menținută, ca urmare a respingerii contestației formulată, prin decizia nr.

8755/2002, emisă de Consiliul U.A.R.

Ambele decizii prin care a fost

respinsă cererea intimatului-reclamant, s-au întemeiat pe dispozițiile art. 28

pct. 9 din Statutul profesiei de avocat.

Potrivit acestor dispoziții

„persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a solicita

primirea în profesia de avocat, poate formula cerere de primire cu cel puțin 5

ani, anterior împlinirii vârstei standard de pensioare în sistemul de pensii și

asigurări sociale din care face parte”.

În cauza de față, prin emiterea

celor două decizii nu au fost analizate condițiile prevăzute în Legea nr.

51/1995, republicată, pentru primirea în profesie, cu scutire de examen,

respingerea cererii fiind motivată doar pe o dispoziție statutară, care nu

poate fi interpretată ca o condiție imperativă care adaugă la lege.

Astfel, condițiile prevăzute de lege

pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, sunt prevăzute

expres și limitativ în art. 16 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995,

republicată.

Sub acest aspect, așa cum rezultă

din actele depuse la dosar, intimatul-reclamant îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 16 lit. b), împrejurare ce rezultă din cartea sa de muncă și

care, de altfel, nu a fost contestată de recurentă.

Așa fiind, cererea intimatului-reclamant

privind scutirea de examen, trebuia analizată în primul rând, prin prisma

dispozițiilor legale mai sus invocate, o prevedere statutară neputând exclude

de plano, posibilitatea intimatului de a exercita profesia de avocat, deoarece

în acest fel ar fi îngrădit dreptul de muncă, consfințit și garantat prin

Constituție.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

De altfel, chiar din motivarea

recursului rezultă că, de regulă, primirea în profesia de avocat se face pe

baza unui examen, fără ca, însă, intimatului să i se recunoască dreptul de a

susține eventual, un asemenea examen, în situația în care nu ar întruni

condițiile pentru scutirea de examen, prevăzute la art. 16 alin. (2) lit. a) și

b) din Legea nr. 51/1995.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

U.A.R., împotriva sentinței civile nr. 717 din 3 iulie 2002, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2003.