ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

15 aprilie 2002, reclamanta B.A. a chemat în judecată U.A.R., solicitând

anularea deciziilor nr. 8581 din 15 decembrie 2001 și nr. 1096 din 13 iunie

2001 și obligarea pârâtei de a o primi în profesia de avocat, cu scutire de examen.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că actele administrative contestate sunt nelegale, argumentele

invocate de pârâtă în justificarea refuzului, fiind neîntemeiate.

Astfel, avizul negativ al Baroului

de Avocați Constanța nu constituie un impediment pentru primirea în profesia de

avocat, acest aviz având doar un caracter consultativ.

Nici cel de-al doilea motiv nu poate

justifica poziția pârâtei, limitarea dreptului de a cere primirea în profesia

de avocat, în raport cu vârsta de pensionare, prevăzută de art. 28 pct. 9 din

Statutul profesiei de avocat, contravenind dispozițiilor Legii nr. 51/1995,

legislației în materie de pensie de asigurări sociale și de asemenea,

prevederilor constituționale referitoare la dreptul la muncă.

La data de 9 mai 2002, reclamanta

și-a completat acțiunea, solicitând și anularea deciziei nr. 8774 din 23 martie

2002, prin care pârâta a respins cererea de reexaminare a hotărârii anterioare,

nr. 8581 din 15 decembrie 2001.

Prin sentința civilă nr. 69 din 23

mai 2002, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că solicitarea reclamantei de a fi primită în profesia de

avocat, cu scutire de examen, a fost soluționată în cadrul și cu respectarea

dispozițiilor legale în materie.

Astfel, art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995, prevede posibilitatea de a fi primită ca avocat, cu

scutire de examen, persoana care a îndeplinit funcția de judecător, procuror,

notar, consilier juridic ori jurisconsult, timp de cel puțin 10 ani. Legea

permite organelor de conducere ale avocaților să examineze cererea, în raport

cu dispozițiile care reglementează în general primirea în profesie și în

special, drepturile și îndatoririle avocaților, inclusiv ale avocaților

pensionari și să decidă asupra justeței solicitării.

Statutul profesiei de avocat prevede

în art. 28 alin. (9), și condiția formulării cererii de primire în profesie, cu

cel puțin 5 ani anterior împlinirii vârstei de pensionare, în sistemul de

pensii și asigurări sociale din care face parte.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta B.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că

instanța a interpretat greșit prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 51/1995, organele de conducere ale avocaților procedând la verificarea

îndeplinirii cerințelor legale, trebuind să se bazeze numai pe împrejurări

legate de capacitatea profesională și conduita solicitantului, iar nu pe criterii

suplimentare ce exced cadrului legal, respectiv cele care au justifucat avizul

consultativ al baroului, privind calitatea de pensionară și bulversarea

fondurilor de asigurări ale Casei de Asigurări a Avocaților.

Or, a precizat reclamanta, ea

îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, astfel încât

refuzul pârâtei de a o primi în profesie, cu scutire de examen, este

nejustificat.

Cu privire la invocarea art. 28

alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, reclamanta a arătat că aceste

prevederi nu se regăsesc în cuprinsul Legii nr. 51/1995, fiind contrare

dispozițiilor constituționale, privind dreptul la muncă și legislației

pensiilor, privind exercitarea dreptului la muncă al pensionarilor.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate, precum și potrivit art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se

dispune casarea sentinței, iar pe fond, admiterea acțiunii.

Astfel, Curtea reține că au fost greșit interpretate

prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea

și exercitarea profesiei de avocat, potrivit cărora, la cerere, poate fi primit

în profesie, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii, a

îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau

jurisconsult, timp de cel puțin 10 ani.

Instanța și-a însușit punctul de

vedere al pârâtei, în sensul că textul sus-menționat, fiind o excepție de la

regula primirii în profesia de avocat pe bază de examen, consacrată de art. 16

alin. (1) din lege, lasă organelor de conducere ale U.A.R., dreptul de a

aprecia în ce măsură este posibilă primirea cu scutire de examen, chiar dacă

sunt îndeplinite cerințele legii.

Această interpretare, însă,

contravine prevederilor legale care garantează dreptul la muncă și

posibilitatea legală a cumulării pensiei, cu venitul realizat dintr-o

activitate profesională.

Organele de conducere ale pârâtei,

Comisia Permanentă și Consiliul Uniunii, constatând că sunt întrunite toate

condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, nu pot refuza cererile pe motive de

oportunitate, pe baza unor criterii arbitrare și discreționare, acordând

scutirea de examen doar unor persoane agreate, fiindcă s-ar încălca principiul

constituțional al egalității în fața legii.

Din probele administrate în cauză

rezultă că reclamanta întrunește atât cerințele generale pentru a profesa

avocatura, cât și condițiile speciale impuse de art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995, pentru a putea fi primită în profesie, cu scutire de examen:

a absolvit Facultatea de Drept în anul 1960, a lucrat în calitate de consilier

juridic o perioadă mai mare de 10 ani, pensionându-se în anul 1990, după care a

fost reîncadrată ca jurisconsult, până în anul 2000, nu posedă antecedente

penale și este aptă din punct de vedere medical să exercite profesia dorită.

Cât privește susținerea pârâtei, în

sensul că legislația pensiilor avocațiale și Statutul profesiei de avocat

exclud de la beneficiul exercitării profesiei de avocat, toate persoanele

pensionate din alte sisteme de asigurări sociale și, deci reclamanta,

pensionară din sistemul asigurărilor sociale de stat, nu poate fi primită în

profesie, aceasta nu are suport legal.

Dispozițiile art. 28 alin. (9) din

Statutul profesiei de avocat, prevăd că persoana poate solicita primirea în

profesia de avocat, cu cel puțin 5 ani anterior împlinirii vârstei de

pensionare în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte.

Aceste dispoziții, adoptate, de

altfel, după depunerea de către reclamantă, a cererii de primire în profesia de

avocat, instituie criterii suplimentare, adăugând condiții care nu sunt

prevăzute de Legea nr. 51/1995, astfel încât nu pot justifica respingerea

solicitării de primire în profesie, cu scutire de examen.

În consecință, constatând că

reclamanta întrunește condițiile și criteriile cuprinse în Legea privind

organizarea și exercitarea avocaturii, Curtea, admițând recursul, va casa

sentința și pe fond, va admite acțiunea și va dispune anularea actelor

administrative contestate și obligarea pârâtei să emită decizie de primire a

reclamantei în profesia de avocat, cu scutire de examen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.A.,

împotriva sentinței civile nr. 69/CA din 23 mai 2002, a Curții de Apel

Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea.

Anulează deciziile nr. 1096 din 13

iunie 2001 și nr. 8581 din 15 decembrie 2001, emise de pârâtă. Obligă pârâta să

emită decizie de primire a reclamantei în profesia de avocat, cu scutire de

examen.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2003.